S-ar putea ca ei să nu fie niciodată mulțumiți

Dă-i un <play>. Merge mai bine așa…

Nu știu ce oameni ai pe lângă tine. Nu știu printre ce oameni te învărți, cu cine împarți diminețile sau nopțile, cu cine petreci zilele cu soare ori pe cele cu frig din ăla nasol.

Știu de ai mei. Îi știu pe-ai mei, atât cât m-a dus capul să-i înțeleg, atât cât i-a lăsat sufletul să se lase descoperiți.
Știu că m-a dus viața alături de mulți oameni. Unii m-au lăsat să plec. Pe alții i-am lăsat să plece. Ceilalți… cu ceilalți sunt încă alături.

Unii dintre prietenii mei au fost mulțumiți de mine.
Alții… mai puțin.
Câțiva deloc.

Pe unii i-am nemulțumit pentru că nu am știut că fac asta.
Pe alții i-am nemulțumit pentru că n-am fost în stare să fiu mai bun.
Alții, și de ei zic să vorbim puțin azi, s-au născut nemulțumiți.

Oameni, nu puțini, cu așteptări mult prea mari față de noi, oamenii.
Indivizi care sunt născuți să fie nemulțumiți.
Nemulțumiți de ce faci, cum faci, când faci, cât faci.
Și ei, ăștia nemulțumiți din născare, vor rămâne așa oricât de mult te-ai încorda tu, oricât de tare te-ai screme, oricât de multe ai sacrificat… ori ești dispus să mai sacrifici și de-acum încolo.

De oamenii ăștia mi-e frică.
Pentru că ei nu vor vedea niciodată efortul tău.
Și nu te vor putea face niciodaă să fii mai bun.
Ci doar mai gol.

Eu cred tare că oamenii din jurul tău trebuie să te miște.
Să-ți miște sufletul, dacă ți l-ai oprit.
Să-ți miște curul, de te-ai lenevit.
Să-ți miște ambiția, dacă te-ai blocat în aceleași câteva chestii în care te simți în confort.
Dar ei, ăia mișto, te mișcă de pe loc în primul rând pentru tine, nu pentru ei. O fac pentru binele tău, să-ți fie ție bine, să evoluezi tu.
Și ar fi mișto dacă și tu ai face același lucru pentru ei.

În schimb, ăștia nemulțumiții din născare… ăștia își doresc pentru ei.
Lor nu le ajunge.
Ei vor mai mult de la tine. Pentru ei.
Ei.

Tu?
Cred că ai de făcut o alegere… tragi mai mult, faci eforturi mai mari, investești mai mult.
Și speri să fie mai bine.
Sau te oprești. Și chiar dacă ei spun că nu ajunge… tu atâta poți. Nu poți să te consumi, să te storci ca tubul de pastă de dinți… ca să ajungi la un alt „mai trebuie”.

Mă rog, decizia e a ta. Dar ar fi bine s-o iei conștient, nu să lași valul să te ducă.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Horia
    • 21.12.2021

    Știi cum e ? Oricât ai încerca să-i mulțumești pe ceilalți nu te vei uita niciodată la tine și la problemele tale.
    Să ne mai mulțumim și pe noi mai întâi!

    Sărbători fericite

    răspunde-i
  • […] Zilele trecute am primit intr-un mesaj un articol scris de Cabral. Vorbea despre oamenii care sunt vesnic nemultumiti indiferent de situatie, plan, loc, rezultat. Il gasiti aici. […]

    răspunde-i
  • Alina
    • 19.12.2021

    Cata, realismul este acela care acceptă ca fiecare dintre noi are calități si imperfecțiuni. Realismul se opreste acolo cand cineva cere chiar și de la sine mai mult decat poate. Una este sa te dezvolti tu pe tine si alta e sa ceri sa faci mai mult decat poti, sa ceri de la tine sa poti sa faci ca Michael Jordan sau ca nu stiu care prieten sau idol. Nu. Ai calități si limite. Realismul inseamna sa ti le cunosti si sa ti le accepți. Sa te accepți asa cum esti. Sa intelegi ca nimeni din jurul tau nu e perfect, nici idolii, nici tu. Nu te poti împărți, diviza in mii de personalități ca sa faci pe placul celor din jur. Lasa-i si pe ei sa te înțeleaga cine esti, iar cine ti se potriveste rămâne alături de tine. Prietenii raman pt ca sunt compatibili, pentru ca au afinitati, nu pentru ca le dai totul. Copiii trebuie sa inteleaga si ei ca părinții si oamenii la modul general sunt diferiți, cu calitățile si limitele lor fiecare.

    răspunde-i
  • Anoe
    • 18.12.2021

    Din păcate persoanele cu tulburare de personalitate narcisista sunt experte in a face asta. Pe mine m-a ajutat mult sa citesc și ascult podcasturi despre asta pentru a ma înțelege mai bine, a înțelege de unde vine impulsul de a încerca in van sa mulțumesc un tata care nu va fi niciodată mulțumit. E o constatare grea de digerat dar necesară pentru a merge mai departe.
    Curaj !

    răspunde-i
  • Naluca
    • 18.12.2021

    Si mai Rău e atunci când ai pe cineva așa,sau pe câțiva (…) pe lângă tine și încet încet îți dai seama ca nu sunt ei care greșesc ,esti tu cel care te-ai născut in contextul greșit și oricât ai face,bu e de ajuns sau nu e bine,
    Și atunci ce faci Cabral? Când realizezi chestia asta?

    • Alina
      • 19.12.2021

      Ani de zile de terapie buna mi-au trebuit sa ma dezvolt din acel om ciuntit de mediul in care crescusem, sa imi repar „coloana vertebrală” a psihicului si emotionalului. Am lucrat ani de zile sa inteleg cum mediul in care crescusem isi pusese amprenta asupra a ceea ce devenisem. Dar mi-am dorit cu adevarat o viata mai bună, nu imi placea cea in care ma zbăteam…

    răspunde-i
  • Cata
    • 18.12.2021

    Io-s ala si imi e frica sa nu fac asta cu oamenii dragi. Io’s ala care face un lucru de 100 de ori si si atunci crede ca putea sa-l faca mai bine, io’s ala care “TREBUIE” sa faca si sa stie.
    Oare cum iti dai seama ca cineva face/ invata ceva ca-i place sau face/ invata de dragul tau?

    E foarte misto attitudinea, pozitivismul, dar si galeata de realism cu care abordezi fiecare subiect.

    • Alina
      • 19.12.2021

      Cata, realismul este acela care acceptă ca fiecare dintre noi are calități si imperfecțiuni. Realismul se opreste acolo cand cineva cere chiar și de la sine mai mult decat poate. Una este sa te dezvolti tu pe tine si alta e sa ceri sa faci mai mult decat poti, sa ceri de la tine sa poti sa faci ca Michael Jordan sau ca nu stiu care prieten sau idol. Nu. Ai calități si limite. Realismul inseamna sa ti le cunosti si sa ti le accepți. Sa te accepți asa cum esti. Sa intelegi ca nimeni din jurul tau nu e perfect, nici idolii, nici tu. Nu te poti împărți, diviza in mii de personalități ca sa faci pe placul celor din jur. Lasa-i si pe ei sa te înțeleaga cine esti, iar cine ti se potriveste rămâne alături de tine. Prietenii raman pt ca sunt compatibili, pentru ca au afinitati, nu pentru ca le dai totul. Copiii trebuie sa inteleaga si ei ca părinții si oamenii la modul general sunt diferiți, cu calitățile si limitele lor fiecare.

    răspunde-i
  • Ramona Bratu
    • 18.12.2021

    Știu mai bine decât mulți ce înseamnă un asemenea om. Din păcate am crescut în casă cu o astfel de persoană.

    • Alina
      • 19.12.2021

      Si eu la fel, Ramona!

    răspunde-i
  • Loading...