Citez: Există nişte fiole extrem de nasoale care conţin gaz de mină. Nu ştiu exact la ce se folosesc, dar put îngrozitor. Nu doar că put, aşa cum pute o băşină. Put la modul că ai fi în stare să inspiri băşini opt ore doar ca să scapi de cinci minute de gaz de mină. Put în aşa hal încât îţi vomiţi toate maţele şi vorbeşti printre gag-reflex-uri.
Ei – una de-aia pe săptămână, de preferinţă în weekend. Le-o arunci din balcon fix după firma luminoasă şi dormi o noapte la hotel. Aşa – în weekend, când sunt clienţi mai mulţi. Şi după ce faci asta de vreo zece ori, treci pe la ei şi-i întrebi dacă lor nu le pute ceva. Cred că ar costa cam 10 RON o chestie de-aia.
Fusesem într-un bar din centrul oraşului acum vreo 6-7 ani, noaptea, weekend. A aruncat cineva o fiolă de-aia la intrare. Rar mi-a fost dat să-mi fie atât de rău. Vă jur că aş fi preferat să se cace cineva la mine-n gură doar ca să scap de mirosul ăla de gaz de mină. În 10 minute s-a golit tot centrul oraşului pe o rază de un kilometru.
Eu asta aş face. Aş cumpăra vreo 15 fiole de gaz de mină. Şi – pac. În fiecare zi sparg câte una fix în faţa uşii lor. Nu doar că nu mai intră nici dracu să mai mănânce acolo, dar fug şi angajaţii cu maţele la gură. Şi se prind ei după vreo câteva săptămâni în care ies pe zero cu banii. Ca să nu mai zic că toţi clienţii care simt chestia aia nu vor mai merge pe-acolo din instinct. În plus, mirosul ăla intră în haine, pantofi. Eu după două zile de la incidentul din bar încă simţeam în hainele din seara aia putoarea aia infectă. Să văd eu cum scot ăia duhoarea din uniforme, şerveţele şi carne. Trebuie spălate de vreo două ori.
Fata – dacă citeşti comentariul ăsta, cumpără nişte gaz de mină de undeva. N-ai să regreţi.
Luaţi o sticlă de lapte. De-ăla ieftin, la 3 RON. Şi le pictaţi toate geamurile. Nu de alta, dar pe voi vă costă 3 ron, lor le ia trei ore să spele geamurile. Nu de alta, dar când se usucă laptele pe geam e nasol de dat jos (amintiri din rockerime, când aşa e distram noi prin centrul oraşului).
Scrieţi pe forumuri şi prin comentariile blogurilor că aţi cumpărat şaorma de-acolo şi aţi găsit ceva înăuntru. Nu gândaci, că bate la ochi. Ceva mai plauzibil. O unghie tăiată sau un colţ de pungă de detergent.
Cumpăraţi o şaorma, înfigeţi în ea un smoc de păr şi-i faceţi poze fix în faţa magazinului şi le postaţi pe net, facebook, le trimiteţi la presă.
A doua zi chemaţi ANAF-ul că n-aţi primit bon.
A treia zi sunaţi la sanepid că pute a căcat la ei în baie şi-aţi văzut voi pe un şaormist că nu s-a spălat pe mâini înainte să-şi bage degetele în hamburger.
A patra zi scoateţi la imprimantă o foaie A4 pe care scrieţi că activitatea şaormeriei se suspendă pe o lună din motive de ceva şi o lipiţi cu superglue pe uşa de la intrare.
A cincea zi gaz de mină.
A şasea zi pur şi simplu intraţi ostentativ în coşmelie şi începeţi să faceţi poze la absolut tot; când vă întreabă angajaţii ce vreţi şi de ce faceţi poze, nu ziceţi absolut nimic. Lăsaţi-i să-şi sune şeful şi să se frământe ăla trei nopţi că oare ce p*** lui Cristos mai urmează.
Hăituiţi-i zi de zi cu câte o chestie.
Împărţiţi plinate prin oraş cum că aţi găsit pământ în mâncarea lor.
Ideea e să nu treacă o zi fără să le faceţi ceva nasol, că ies în pierdere şi pe voi vă costă puţin. După vreo două luni de chestii de-astea vor începe ei să realizeze că nu vă veţi opri în veci şi că mai bine pleacă înainte să dea faliment sau să afle tot oraşul că au spermă în mâncare.
———-
Am citat comentariul unul domn, sfatul pe care îl are pentru o familie hăituită de un lanț de șaormării (cu sprijinul autorităților, se pare).
Chiar dacă lista de mai sus pare o glumă de coșmar, povestea este chiar serioasă. Dacă ai vreun sfat bagă cu încredere aici.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.