Sunt la Paris. Am zburat aici ieri dimineață pentru a fi alături de Sorina Răsteanu, studenta noastră din Timișoara, care s-a calificat în finala concursului Electrolux Design Lab.
Până aici traseul a fost greu. Să ajungi în finala unui concurs la care s-au înscris peste 1.700 de oameni este un record în sine!
Apoi finala a mers greu, cu emoții mari… fiecare dintre cei șase finaliști și-a prezentat invenția, aplicabilitatea ei, raison d’etre-ul și schimbarea pe care ea ar aduce-o lumii.
Pentru prezentarea asta în fața juriului Sorina a lucrat o săptămână cu echipa noastră. S-a lucrat la prezentare, la forma speech-ului, la termenii folosiți. Au lucrat cu ea expresiile verbale, expresivitatea non-verbală, pronunția și atitudinea corporală.
Au trecut, zi de zi, prin scenarii diferite pentru a pregăti și sesiunea de întrebări și răspunsuri ce a venit după prezentarea mare.
Ei bine… Sorina a avut cea mai bună prezentare. pe verificatelea. A fost coerentă, entuziastă, argumentată, documentată… ce să mai, a fost exact cum trebuia!
La sesiunea de Q&A a răspuns bine, acolo unde nu i-a convenit întrebarea a știu să o sucească exemplar și să aducă răspunsul în zona în care-i era mai comod.
A fost bine, foarte bine.
Și ceilalți au fost, dar a noastră – și nu e urmă de subiectivism aici – a fost cu mult peste.
Știam că va câștiga.
De-aia, atunci când au anunțat locul 3, apoi locul 2, și nu era ea… ne-am bucurat pentru că ne era clar că va fi pe locul 1.
Și tot fix de-aia, atunci când au anunțat alt proiect pe locul întâi era să ne punem pe scandal…
– Ce?!
– Ce să fie?!
– Ce-a zis, mă, sărăcia aia??
– A zis că e meduza.
– Meduza zburătoare a câștigat?!
– Imposibil! Așa ceva?!
– Contestație!
Eram doi, eu și Dragoș Asaftei, ni se umflaseră venele pe frunte și fluturam amenințător DSLR-urile deasupra capetelor așa cum învârtea Mel Gibson topoarele alea în Braveheart!
Era inadmisibil, noi știam că a noastră a fost mai bună, știam și că proiectul Sorinei e mai bun, așa că juriul…
– Stai, băi, puțin. Noi știm mai bine decât juriul care erau criteriile de punctaj?
Știam. Dacă ne întrebai cu zece secunde înainte, în plină secvență de război apocaliptic, știam.
Apoi ne-am uitat și la Sorina și când am văzut-o că zâmbea larg și că felicita câștigătorii ne-am potolit.
– Bă, se vede că suntem români. Să-i batem p-ăștia, nu altceva! Suntem ofticoși până în măduva oaselor!
Am început să râdem, ne-am dus s-o felicităm pe Sorina.
Ea a fost bună. Și proiectul a fost bun, drept dovadă că a ajuns în finală.
Dar criteriile au fost mai favorabile celorlalte proiecte.
Și noi, chiar dacă ofticoși inițial, am înțeles că nu știm tot ce știa juriul (trei designeri suedezi de top) și i-am aplaudat și pe ceilalți.
Sorina a făcut foarte mult. Și în afară de toate celelalte făcute, ne-a dat ocazia să fluturăm steagul României în sala de concurs.
Și asta în sine este o chestie de bucurie.
Sorina Răsteanu, felicitări! Și felicitări și echipei care a sprijinit-o, ajutat-o și pregătit-o pentru o prezentare pentru care Sorina a strâns aplauze și felicitări toată seara!
Apropos… uite și proiectul Sorinei:
Cum ți se pare ”Set to Mimic”?
Apropo… uite și pozele de la finală:
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.