Romanii prin strainataturi

Ne mananca toti de fund ca suntem cei mai grobieni si cei mai tarani din Europa. Ca nu avem maniere, ca pe oriunde ne-am duce facem numai belele, galagie, tam-tam si haos. Cred ca spunem si noi, in gluma sau in serios, ca pe romani nu-i poti trece cu vederea.

Dar nu e chiar asa. Eu sunt, in general, un individ pe cat de extrovertit – pe atat de atent cu ce i se intampla in jur, m-am uitat la etapele in care stilul nostru inconfundabil iese la iveala, si nu m-apuc sa vorbesc din carti (e si greu sa faci fraze dintr-un pachet cu asi si decari) ci vin cu exemple:

1. Paris: Ba, ma cac pe mine!

Eram intr-un parc de distractii, la un restaurant. Mai precis, eram la subsolul restaurantului –  la WC.

La veceul asta… turnicheti (ca aia de la metrou), costa 50 de eurocenti intrarea. Insa inainte de turnicheti intalneai sirul de cacaciosi si pisaciosi. Ajung ca omu’ la coada, mai dau drumul la curea – ca si la mine era sistemul pe avarie – si ma pun pe jucat de pe stangu’ pe dreptu’ asteptand sa-mi vina randul. In spatele meu se mai pun niste oameni, toata lumea nerabdatoare dar linistita, mai suna cate un telefon cu gingal-bels din cand in cand, mai iesea cate unu’ cu o liniste sufleteasca asternuta pe chip si intra altul pe genul pompier in misiune… ce vrei, universul budei cu turnicheti.

La un moment dat se aude in spatele meu o eruptie – presupuneam si speram – gazoasa, cateva rasete retinute, cateva priviri iscoditoare, coada fremata…

Stiti cum e cu basinile, atunci cand cineva spune “m-am basit” toti incep sa amusineze inspirand adanc si in piept putoarea, incercand sa detecteze ce aroma are flatulenta. Asa si aici, sniff-sniff-stanga, sniff-sniff-dreapta, din fericire insa nici o aroma nu ne-a gadilat olfactivu’…

Cand sa ne relaxam cu totii… inca o rupere de nori, el partzescu a rasunat ca si cum ai fi rupt o foaie de tabla in salina din Slanic Prahova! Iar rasete, iar sniff-sniff, tot fara aroma… si in acel precis moment dat se aude clar din spate, cu timbru puternic si hotarat, cu o doza clara de disperare, in romana: Ba, ma cac pe mine!

Hohote de ras tot in spate, tarsait de picioare pe asfalt, cativa pasi precipitati, trece pe langa mine, face bataie pe piciorul stang, pune o mana pe bara, salta cacaciosul (ma scuzati, anusul) sus in aer si… i se agata geaca intr-o bara din dreapta, face o franta in aer, intinde mainile disperat… dar degeaba, se duce drept in cap! Hohote de ras in toata coada, al nostru disperatu’ se aduna cu greu de pe jos, si frecandu-se la cap navaleste in buda.

Dar acum te gandesti si tu, daca e coada inseamna ca toate posturile de comanda sunt ocupate… el, in disperarea lui launtrica nu s-a mai gandit la asta si a navalit in cabina pofticios nevoie mare sa scape de cina din ajun. Se aud niste proteste energice in germana, o usa trantita si… “Hai frate iesi de-acolo ca ma cac pe mine!“.

Si de-aici a inceput hazul, tanguielile poliglote trebuiau inregistrate…

– Please sir, e urgent frate!

… (nimic)

– It’s a… cum mortii ei se zice… emergency, I no can’t wait!

… (nimic)

– Mister, I shit on myself, sa mor, the shit is out!

… (acolo nimic, pe hol ne cacam – aproape literalmente – pe noi de ras)

– Mister, I go in and shit with you, iesi ba de-acolo ca ma cac pe tine!

… (se aude o usa acompaniata de  niste bodoganeli, pe hol ne baseam anuntand apocaliptice revarsari)…

Dupa faza respectiva am stat cu baietii la un pahar de ras, cu regretul ca n-am filmat intamplarea.

2. Isghl – Austria: Ba, get to the line!

La telegondola care urca majoritatea populatiei din Ischgl pe munte in fiecare dimineata e coada. Bine, coada aia de peste 300 de persoane se epuizeaza in maxim 7-8 minute dupa ce se porneste gondola.

Nemtii – mai ales astia – au un stil nesimtit de a se baga in fata. Si o fac si intr-un mod trufas si cu nasu’ sus de reusesc sa strice Zen-ul celui mai calm calugar budist, d-apai unui roman.

Iar romanul, care pana atunci statea cuminte la coada si tropaia pe loc, ia foc napalmic: Hei, hei. Yo, mister, ba  blondule, stay to the line veniti-ar rau!

Neamtu’ se intoarce lent, ridica o spranceana, baga un rictus si da sa plece mai departe.

Romanu’ nu se lasa: Ba, are you def, get to the line ca I’ll break your leg, ba carnatule!

Neamtu’ se face ca n-aude si da sa mearga mai departe. Romanul nu sta prea mult pe ganduri, mi ti-l ia pe neamt de maneca, il taraie afara din coada, ii intipareste cateva la falca domnului blond si cu chica si apoi revine satisfacut in rand.

Romanii mormaie multumiti si-l felicita pe al nostru, celelalte natii nordice se uita scarbite la spectacol spunand “dom’le ce roman salbatic!”.

Deci, ce vreau sa subliniez prin acest “reload” este ca da, romanii sunt usor de reperat prin alte tari, dar de cele mai multe ori se intampla sa fie reperati nu din motivele din cauza carora ne-am obisnuit toti sa fim blamati.