Unii ar putea spune că-s destul de bătrân încât să fi prins epoca de aur a fotbalului povestit la radio.
Ei, ăia unii care ar spune asta… să mă pupe. Sunt tânăr ca o ramură de alun. Mă rog, de mahon.
N-am ascultat fotbal la radio niciodată. Mi s-a părut că e un exercițiu de imaginație mult prea interactiv. Crainicul spune ceva, tu îți imaginezi, apoi el descrie toată faza iar tu trebuie să modifici vizualizarea pas cu pas și vorbă cu vorbă. Ba, mai mult, imaginea ta este incompletă, pentru că întotdeauna comentariul urmează mingea, restul jucătorilor sunt undeva pe-acolo…
Ei bine, cu toate că m-am pregătit exemplar de România – Franța, m-a prins meciul pe drumuri. M-am dus la Cluj, să văd un prieten.
Așa că am ascultat meciul la Radio România Actualități.
Și nu-mi închipuiam vreodată că emoția meciului se poate transmite atât de bine și atât de puternic și pe radio.
Da, cu siguranță că Adrian Soare şi Cătălin Cîrnu și-au făcut treaba foarte bine (nu-i cunosc, le-am căutat și găsit numele ulterior pe site-ul RRA).
Atât de bine și-au făcut treaba că la golul României am urlat de nebun în mașină Goooooooool! și m-am pus pe claxonat pe șosea în mijlocul unui câmp gol.
Faza tare este că n-am fost singurul care a claxonat la gol, era prea mare coincidența să claxonăm 4-5 mașini (incluzând și două camioane) fix în același timp, mergând pe ploaie, în coloană, spre Cluj.
Ce vreau să spun este că mi se pare molipsitor entuziasmul care ne-a cuprins pe toți cu turneul ăsta final.
Mai mult, am revăzut multe faze din meci și mi se pare că ai noștri au jucat așa cum trebuie.
Da, poate că la nivel de salarii și cote nu ne comparăm cu ei, dar la nivel de joc mie mi-a plăcut ce-am ascultat (și-apoi văzut).
Mâine urlăm din nou din toți rărunchii: Haaaai, Romââââniaaaaaa! și le ținem pumnii.
Probabil că n-o să-i mai ascult pe ai noștri pe RRA, dar am vrut să scriu articolul ăsta și să le mulțumesc pentru cum au comentat la România-Franța.
Hai, România!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.