Române, să știi să ceri ajutorul

Eu cred cu tărie că românul este un om bun. Desigur, cu imbecilii aferenți uscăturile inerente, că nu se poate altfel.

Dar am văzut de-atâtea ori cum ai noștri răspund apelurilor de ajutor, cum unii sar și pun umărul, cum unii își lasă treburile lor pentru problemele altora, încât cred că există destui încât să formeze o masă critică îndestulătoare.

Citeam acum pe TNYT despre librăria Strand din Manhattan, care a anunțat că afacerea nu se mai poate susține, că li s-a prăbușit cifra de afaceri cu 70% și că ar cam avea nevoie de ajutor ca să nu se termine.

Rezultatul? 10.000 de comenzi într-o zi, 25.000 de comenzi în două zile. Asta pe online.

Iar offline librăria a arătat așa:

Iar coada de-afară arăta așa:

Revenind la noi, mi-a venit imediat în cap povestea Cucina di casa.

Care este un restaurant mic, pe undeva prin Tineretului – Timpuri Noi, cu o mâncare spectaculos de delicioasă și care, atunci când a venit pandemia, a fost gata de colaps.

Nu s-a închis din două motive: cu toate că nu făceau asta până atunci, s-au mișcat incredibil de repede și au reorientat afacerea către livrări la domiciliu.
Apoi au făcut apel la toți cei pe care-i știau și au transmis că e cam ultimul tren.

Urmarea a fost incredibilă… de la trei comenzi online pe săptămână au ajuns la 20-30 de comenzi pe zi.
Au livrat cum s-a putut, dar în condiții de siguranță… și au supraviețuit.

Sigur, profit tangent la zero. Dar sunt cu plățile la zi, nu au dat afară nici-un om, sunt în picioare în continuare.
Și fac aceeași mâncare bună.

Dar au fost extrem de aproape de colaps și nu i-a ținut în viață decât faptul că au spus că au probleme.
Au spus când a fost nevoie și cum a fost nevoie.

Ce vreau să spun aici:

a) gândește-te la micile afaceri cu care ai venit în contact și fă un exercițiu de imaginație: cum ar fi fără ele?
Dacă n-ar fi bine fără ele, du-te până acolo și cumpără ceva de care ai nevoie. Sau vei avea nevoie în curând.

b) dacă ai o mică afacere și vezi că dă ochii pe bulgari… cere ajutorul.
Cere comunității tale, clienților tăi… la naiba, mie, dacă n-ai cui altcuiva!
Și dacă până acum ai fost om mișto, ai crescut o afacere bazată și pe respect și grijă, nu numai pe bani, o să-ți vină ajutorul, îți promit.

Pentru că nu mai e vorba de bogăție, bani, merciădes. E treaba aia cu supraviețuirea.
Și treaba asta nu are nicio legătură cu mila.
Ci cu omenia.