Am așteptat să treacă toate evenimentele muzicale majore ale verii, aș fi vrut să fac un articol final în care să vorbesc despre toate.
Probabil pentru că-i vară și nu prea mă trage ața să stau sub un aer condiționat și să scriu.
Probabil și din cauza faptului că i-am văzut pe toți cum urlă pro sau contra unui eveniment, neacceptând defel că trăim același concert în moduri complet diferite.
Dar vreau, totuși, să scriu despre ce a făcut aseară Steve Aoki din publicul de la București.
Ce a făcut? Fix ce-a vrut el.
Și asta pe aceeași scenă pe care Rihanna a avut un show scurt, relativ anost și pentru mulți chiar dezamăgitor.
Știi unde am văzut eu diferența majoră?
La încheierea show-urilor.
Riri ne-a făcut cu mâna, a zis că asta a fost și-a ieșit de pe scenă. La o secundă după publicul a luat-o și el la pas, doar că spre alte ieșiri. Nu tu că ”Hai, Riano, cu bis-ul!”, nu că ”Stai că poate-i mai zice de-o horă, acolo…”. Toată lumea a luat-o încolonată spre căși.
La Aoki a zis omul ”Gudbai, Bucharest!” ne-a făcut cu mâna, a mai tras un selfie și-a ieșit de pe scenă.
– Păi, stai, Gogule, că nu-i după tine, că ne plăcuși!
S-au pus ai noștri pe aplaudat și pe strigat, pe fluierat și pe țopăit… și în timp ce tehnicul personal al lui Steve Aoki era deja în mașină… Aoki s-a întors și-a mai stat încă cel puțin 20 de minute la poze cu oamenii și la băgat în seamă.
Sigur, asta nu-l face mai bun ca artist. Dar îl face mult mai mișto ca om și ca performer.
Și faptul că publicul a refuzat să plece și l-a chemat înapoi spune mult despre impactul pe care l-a avut asupra noastră.
Pentru că show-ul a fost bombă!
Playlist ales foarte bine, momentele de respiro puse fix unde și cum trebuie, drujbele aruncate peste noi au fost fix cât ar fi trebuit de agresive… și peste toate a venit o interacțiune cu publicul cum vezi rar.
Ca și comparație, am văzut legătura asta între public și Dj la Untold, Armin a reușit-o, Afrojack a reușit-o. Garrix a fost și el pe-aproape, dar e tânăr și încă nu pare să știe de fiecare dată ce și cum să spună.
Rihanna n-a reușit să se lipească așa de noi. Da, e frumoasă de pică și piesele sunt superhituri.
Dar la noi contează când auzim prea des backing track cântat de calculator, preferăm să auzim solistul.
Și la noi contează când decorul e un cearceaf pus strâmb la uscat, pe care se chinuie oamenii să proiecteze niște grafice cu care băieții noștri de la Fratelli, Turabo sau ONE se jucau acum mulți ani.
Și la noi contează că întârzii 30 de minute și pleci mai devreme cu alte 15 minute.
Apropo de asta… din câte știu, la noi Steve Aoki este primul performer care insistă să intre cu 30 de minute mai devreme decât era anunțat. Râdeam cu băieții din tehnic aseară, spuneau că omul e nebun, când a văzut ce public mișto e a cerut politicos să intre mai devreme.
Și apropo de nebunie… până acum ceva vreme Aoki avea în raiderul tehnic barcă pneumatică. Și tort. Ieri n-a avut barcă dar a avut torturi.
Așa au arătat torturile făcute pentru România:
Și ca să înțelegi că și nebunia cere pregătire… așa arată recomandările legate de tort ce vin din partea echipei lui Steve Aoki:
Și exemple de good cake face și bad cake face…
Cât despre nebunia omului… e complet diliu. Se plimbă cu barca pneumatică peste public, se aruncă în cap de pe pupitru, aduce trambuline elastice la show… și evident că are fel-de-fel de accidentări.
Aici ajunge la spital cu țeasta șifonată și gâtul creponat…
Aici distruge pupitrul de mixaj…
Dar are și salturi reușite…
Ca și concluzie… da, uneori un nebun cu niște playere, câteva stick-uri, un calculator și niște torturi suie pe tavan și face publicul mai fericit decât o mare divă în viață.
Și dacă vrea cineva să întrebe… eu m-am distrat și la Rihanna. N-am fost dezamăgit, doar că am simțit că erau câteva chestii care ar fi putut fi mai bune. Și cred că m-am și dus cu așteptări mult mai mici decât ceilalți, după ce-am citit în ce hal a dat cu mucii în fasole la unguri, cu doar trei zile înaintea concertului de la noi. Apropo… din câte am citit, la Budapesta a intrat în forță, tot cu 30 de minute întârziere și a zis ”Hello, Bucharest!”. Am fost răzbunați… :))
Poza asta de mai jos e făcută de mine aseară. Cu telefonul. Dacă aveam aparatul eram mai bogat. Cu o amintire la fel de bună, doar că mai grăsuță în rezoluție. 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.