Acum aproape doi ani prietenul Berti se pregătea de îmbarcare, într-unul dintre terminalele MUC. Zbura de la Munchen la București.
Stătea la standul de ziare și reviste, avea vreo zece reviste auto în brațe și se uita după și mai multe.
Și-atunci, inexplicabil, ilogic și complet neașteptat, a înhățat de-un colț și o revistă de alergare.
Au trecut de-atunci vreo 20 de luni. Încă râdem, pentru că acela a fost începutul celei mai noi călătorii de-ale mele, de-ale noastre.
Atunci când am spus că vrem să facem o revistă de alergare pentru români, ai noștri se crăcănau de râs.
– Revistă de alergare? În România?! Băăă, mai bine mergeți și beți banii ăia!
Am ajuns la numărul trei din RunningMag. Ar trebui să fie pe piață săptămâna viitoare. Cu și mai mult conținut. Cu și mai mult sprijin din partea sportivilor, din partea antrenorilor, din partea comunității.
Oferind și mai mult sprijin sportivilor amatori sau profesioniști, antrenorilor și – mai ales – comunității alergătorilor din România.
Ciudată a fost ideea noastră (mă rog, Berti a inițiat, eu am intrat în horă fix când era nevoie), ciudat am ales să o și implementăm: am zis că nu luăm bani din piața de alergare.
Nu vrem să vindem reclamă în revistă celor care fac parte din piața de alergare. Decât să luăm bani de la adidas, de exemplu, mai bine implementăm un proiect prin care producem conținut și-aducem și plus-valoare comunității.
Finanțarea ar trebui să vină din zone cel mult conexe. Pentru că dacă revista ia bani de la producătorii de echipament… atunci ce relevanță ar mai avea recenziile noastre?
Am cădea fix în capcana revistelor auto… ce încredere să am în review-ul făcut unui Mondeo, de exemplu, dacă următoarea pagină din revistă e reclamă la fix același Mondeo?
Am vrut de multe ori să scriu despre RunningMag, dar de fiecare dată m-am oprit. N-am vrut ca informația să fie ”Berti și Cabral au revistă”.
Am vrut ca știrea să fie ”RunningMag e o revistă de alergare foarte mișto!”.
Din câte se pare… reușim.
Avem în revistă din ce în ce mai mulți campioni care vorbesc despre cariera lor, despre tehnica lor de alergare, avem medici titrați care explică accidentările și cum se pot preveni ele, avem antrenori care te învață trucuri de alergare, de respirație, avem preparatori tehnici care explică cele mai bune variante de revenire după efort… muncim mult ca să avem conținut variat și care să-i ajute efectiv pe alergătorii amatori sau semi-profesioniști.
Încercăm să mijlocim trecerea informației de la profesioniști la amatori și semi-profesioniști.
Din câte se pare… funcționează.
Ieri, un multiplu campion al lumii, român 100%, ne-a spus ceva foarte tare: dacă voi veți reuși… înseamnă că sportul mai are o șansă în România.
Sper să reușim. De îmbogățit… nu cred. Cel puțin nu din asta. :))
Dar dacă reușim să ajutăm să se dezvolte comunitatea alergătorilor – făcând și revista să meargă singură mai departe – înseamnă că ne-am făcut treaba.
În altă ordine de idei… mai găsiți pentru câteva zile la unele dintre chioșcurile InMedio numărul doi din revistă. Numărul trei ar trebui să iasă săptămâna viitoare (dacă reușim să facem pozele pentru copertă, că încă nu le avem și-am cam intrat în panică… 😀 ).
Din numărul 1 ne-au mai rămas vreo 10 exemplare pe care le ținem pentru colecție. În rest s-a dat tot, zero maculatură produsă! 🙂
Întrebare simplă: tu alergi? Te-ai gândit să începi să alergi, sau să începi orice fel de sport?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.