De fiecare dată când citesc o carte de calibrul ăsta mă gândesc că scriitorii, ăia de geniu, sigur au buba la cap.
Adică… trebuie să fii puțin sărit de pe fix pentru a putea crea – doar din propriile idei – universuri complet noi.
Ready Player One este o carte a cărei acțiuni se petrec în mare parte într-o realitate virtuală gândită de la zero.
Construită pe reguli noi, care n-au legătură cu nimic altceva decât imaginația autorului.
O imaginație care a creat o lume logică, funcțională, interdependentă, care funcționează spectaculos de bine.
Pentru mine, atunci când citesc o carte sau văd un film, logica este esențială.
Dacă ceva nu are logică, dacă o acțiune nu se leagă, dacă o decizie a unui personaj nu se explică logic… mi-a trecut, mai bine mă duc să fac nani.
Ei bine, întregul univers inventat de Ernest Cline se leagă, are o logică solidă și te face să crezi în fiecare personaj.
Dacă adaugi o documentare beton, o intrigă solidă, o poveste spectaculoasă și un șir al acțiunii trepidant… ai o carte incredibil de bună.
Și dacă înfiletezi acolo și-o poveste de dragoste… tocmai te-ai trezit cu niște aplauze.
Sigur, tot ce-am scris eu mai sus e doar o parte a chestiilor tari din ”Ready Player One”, un SF foarte, foarte incitant.
E prima carte citită în vacanța asta și m-am ofticat că n-are și-o continuare…
Recomand.
Am văzut-o la Nautilus, Nemira, Elefant, etc. (inclusiv în variantă ebook).
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.