Buna dimineata! Totul bine? Dormitarati* bine?
Hai ca eu am o chestie pe cap si suflet si n-am rabdare sa scriu un post mai eloborat, il dau asa la prima mana. C-asa-mi vine cateodata, sa dau cu cutitu-n… stai, bre, ca nu despre asta era vorba!
Ziceam ca ma ia asa, cateodata, nu foarte des dar nici rar, adica la cateva saptamani, cateodata mai des / cateodata mai rar, de obicei… da’ ce ziceam?
A, da… ziceam ca ma ia, ma ia asa cateodata o bucurie nebuna, saltareata, si ma ia dragul de tot. Da’ cand spun tot… apai, e tot! Si-am zis draGul, da? Precizez, ca ma gandesc ca e devreme si lenesii inca nu s-au dezmeticit…
Mi-e drag de canapeaua din sufragerie, de roata dreapta-spate a quad-ului (care a facut pana si arata ca o gogoasa turtita), mi-e drag de soarele de ianuarie si de cele cateva frunze uscate pe care le-am gasit pe pervaz azi-dimineata cand am deschis geamul, mi-e drag de lume si de oameni.
Nu e o chestie palpabila – ma refer la „dragul” asta care ma ia pe mine, om batran si nebun – e o stare din asta de zambareala generala, cand ma gandesc la viata mea si filtrez totul prin doua prisme:
a) nu mai sunt eu flacau mandru la mama acasa, da’ nici hodorog la fiica-mea, ceva ani mai duc, si-asa imi fac curaj ca am timp sa le fac si pe-alea pe care inca nu le-am reusit. Si-s multe, si pe deasupra sunt si departe rau de ele. Da’ ce rost are sa ma amarasc acum, ca nu-i productiv. Le-oi face eu. Si daca nu pe toate… macar pe-o parte…
b) fiica-mea e bine, Ardeia e bine (bine… guraliva ca de obicei), familia mi-e bine, prietenii-mi sunt ok… deci numai lucruri frumoase. Asa ca… de ce naiba sa nu ma bucur de toate lucrurile astea frumoase?!
De castigat la Loto… nu. Deci ratele-s tot acolo. Matusa bogata n-am, deci nici de-aici n-ar trebui sa ma loveasca vreo fericire…. si-atunci ce-am?!
Va zic sincer ca nu stiu… si nici pastile nu iau! Ma rog… am luat cateva din alea de gat, c-am cam harait azi-noapte, dar atat!
O fi multumirea cu putin care sa ma faca atat de fericit cu ce am*?
Daca primul tau gand este „pai normal ca esti fericit cu ce ai, ca lucrezi la teveu si am citit eu la ziar ca voi sunteti plini de bani”… te anunt ca ai dreptate. Am si palate, si masini, si terenuri… da’ o sa le mai am pana o sa-mi zica fiica-mea sa-i dau Monopoly inapoi. Deci hai sa lasam comparatiile si sa revenim la ideea de baza…
Ziceam… o fi treaba asta, ca am invatat sa ma multumesc si cu mai putin, responsabila pentru crizele astea de ratacire… in fericire?
Sau o fi dezechilibru hormonal cauzat de imbatranirea individului…?
*dormitara-ti… e de bou, nush’ cum de mi-a scapat…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.