Rasism.

A fost țara în fierbere după întâmplarea cu Domnul Colțescu.

Mi-a sunat telefonul și mi-a tropăit mailul pe tema asta, mai mulți creștini voiau să spun ce cred și cum cred pe tema respectivă.

I-am lăsat pe cei exhaustivi. Din două motive.

Primul este simplu: din experiență pot spune cu putere că rasismul nu este combătut de cei discriminați… ci de prietenii discriminatorilor. Sau de privitorii „de pe margine”.
Nu e nicio glumă. Degeaba mă dau eu cu fundul de pământ, explicând în fel și chip.
Ceilalți vor vedea doar un băiat care se auto-victimizează.

Al doilea motiv este și mai simplu: eu cred că rasismul se combate, se diminuează, prin discuții de 1 la 1.
Să urlăm unii la ceilalți pe net mi se pare o imbecilitate într-atât de mare încât n-am de gând să iau parte.

Și acum, luând în considerare cele de mai sus, cred că cea mai bună explicație și motivare pe subiect a venit de la Marius Vintilă.

Nu trebuie să fii de acord cu el.
Și dacă nu ești de acord cu el… nu veni să-mi spui mie.
Mă lasă rece.
Eu n-am scris asta ca să te conving pe tine de ceva.
Și tu, după 43 de ani de trăit fix în felul ăsta, n-ai cum să mă sucești.

Și nici nu am de gând / nu cred că ajută / nu am energie / efectiv nu mă interesează să deschid vreo dezbatere.

Pentru că pe tema asta nu ai, de fapt, ce dezbate… deși unii au o părere pe care lumea TREBUIE să o afle.

Așa că… zâmbet larg, vezi-ți de viață. 😉