Da, da… ce țară frumoasă, păcat că-i locuită. Asta e gluma noastră preferată, vai ce-am mai râs…
Totuși, după o săptămână de Deltă spun din nou, așa cum spun de fiecare dată când iau țara-n lung și-n lat: unii sunt nasoi, da. Dar nu toți suntem așa.
Și… da, uneori stricăm. Dar de alte multe ori… respectăm și îngrijim.
Am regăsit Delta Dunării mai frumoasă ca niciodată. Am tras cadrul ăsta la gura de vărsare a Sf. Gheorghe:
Stai ca tontu’ și te uită Dumnezeu căscând gura la treaba asta atât de simplă, dar perfectă.
Viața are alt ritm în Deltă. Și-mi poți spune că-s diliu, dar orele trec altfel…
Ai chef să te uiți la detalii, parcă refuzi să te mai lași alergat așa cum pățești în alte vacanțe… găsești timp de pierdut pentru un vârf de salcie, vântul prin stuf ori chiar și pentru o simplă barcă ce moțăie leneșă…
Ești, parcă, spectatorul perfect…
Și, sigur, poate că ți se pare că am câteva beri la bord dacă spun asta, dar… până și cadrul ăsta îmi place.
Libertate.
Și când soarele obosește… spectacolul devine absolut!
Așa arată un apus în Delta Dunării, la gura de vărsare. Cum să-l povestești, dacă nu-l vezi? Cum să-l explici, dacă nu ești acolo?
N-am cuvinte care să-ți facă ochii să alerge peste întinderea asta vrăjită de apă…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.