– Da, ma, si trageam ambulanta pe dreapta, sa fumam si noi o tigara… n-apucam sa aprindem nefericita aia si se auzea in statie “Echipajul 4, aveti vreo problema? Ca vad ca stationati. Va rog sa va intoarceti la baza!“.
– Serios?!
– Dap, aruncam tigara si o taiam spre spital, ca ne vedeau aia pe GPS ca stateam…
Atunci am auzit prima oara de Raed Arafat, arabul ala care a coborat militaria din pod si a facut un sistem de nu-ti vine sa crezi. Imi povestea despre el un prieten care a lucrat in programul pilot al lui Raed Arafat. Suna cumva a SF sa auzi asa ceva despre salvarile de la noi, mai ales ca stiam vechile metehne… venit la caz dupa doua ore, dotari ciuciu, fara doctor pe ambulanta, si tot asa.
Apoi am auzit cand s-a apucat omul sa stranga bani pentru elicopter. Si-a facut-o si pe-aia, cinste lui. Si-apoi a devenit mainstream, a schimbat – pe partea lui – o tara intreaga. Ii vedem creatiile pe strazi, rosii si cu girofare, alearga de nebune si salveaza oameni, ii salveaza pe-ai nostri.
Nu ma voi apuca sa dezbat minunatia elucubranta ce s-a declansat, nu fac politica pe blog. Insa vreau sa spun direct ca il apreciez pe omul asta asa cum n-am mai reusit sa apreciez vreun politician de multa vreme incoace. Probabil si din cauza ca nu e politician, chiar daca a fost secretar de stat. El e om de actiune, si inca unul foarte bun. [sursa foto]
M-am intalnit cu el in mai multe cazuri, l-am cunoscut la un eveniment organizat de alti oameni care-si fac treaba asa cum vezi numai prin filme, familia Grasu (Alice si Cristian, da). Si de fiecare data a fost la fel… preocupat de munca, modest si elegant.
Acum vad tot deranjul asta si… ma ia asa cu frica. Daca nici pe astia – cativa – de isprava nu-i tinem si nu-i ingrijim… apai de noi cine-o sa mai aiba grija?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.