Am auzit comentarii la adresa lui Smiley, mici critici legate de sexualitatea degajata de piesa si de clipul „Sex„. Nu impartasesc deloc parerea pudibonzilor si vin cu un exemplu interesant din U.S.: R. Kelly.
Care-i adevaratul R. Kelly?
Cel din When a woman loves?
Sau cel din Cookie?
Cine stabileste limita? Userul care de la momentul unui derapaj il ocoleste pe artistul respectiv… sau artistul, incercand sa se manifeste in limite (hai sa le spunem) sigure?
Eu cred ca e un dialog. Si mai mult decat un dialog, cred ca e vorba de faptul ca privitorul, publicul, se simte mai aproape sau mai departe de munca artistului.
Si mai presus de toate… atunci cand facem parte din public cred ca ar trebui sa ne organizam in grupuri de oameni care plac*. Nu sa fim organizati ca acum, in grupuri de oameni care nu plac**.
In plus… niciodata n-am inteles de ce oamenii-si pierd timpul rotind degete acuzatoare pe net, dandu-se de ceasul mortii ca ba nu le place ala, ba ca nu le place celalalt, cand este atat de simplu sa: unsubscribe, block, unlike, delete, ignore.
* grupurile de oameni care plac sunt cele care se cristalizeaza in jurul unei idei. Si atunci ideea aceea creste, se dezvolta, devine mai frumoasa.
** grupurile de oameni care nu plac sunt alcatuite in hateri ciufuti carora le pute totul. Si caca este tot ce reusesc sa faca oamenii din grupurile care nu plac… constructiv nu face parte din lumea lor.
[vorbim pe tema asta si la radio, in seara asta, la Microfonistii, pe ProFm, de la 21:00]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.