Pui de Romania.

Sunt un roman. Doar unul din Romania. Ma recunosc din puterea dacilor, din navala romanilor. Am mii de ani in urma si niciun semn pe mine.

Sunt un roman. Si am fost oriunde m-am dus. Din crestetul capului, pana in varful picioarelor. Sunt doar un pas din cele 21,5 milioane de pasi care se fac in fiecare dimineata. Cunosc multi romani. Pe aceia ce s-au inradacinat de foame pe hartile straine. Pe aceia ce nu s-au mai intors. Pe aceia care rup soselele de sarbatori, cu sufletul la familie. Sunt un pui de roman. Ca mii de pui ce au intregit tarisoara.

Sunt parte din romanul unit. Tu esti hora nerupta, mainile cu bataturi ce flutura un steag al libertatii. Sau al mandriei.

Sunt neajunsul din roman. Care da cu basca de pamant. Si care o face de oaie adesea. Sunt imaginatia din roman. Si cred in albastrul infinit, galbenul posesiv si rosul impulsiv.

Sunt una dintre infrangerile nationale. Si frica celui mai sarac, pentru ziua ce va sa vina. Sunt vorba lunga. Sunt unul dintre romanii care am nascut un alt pui de Romania.

Sunt un roman. Unul care poarta revolutia in piept. Si care nu uita ca gust acest decembrie, pentru acel decembrie in care prietenii mei au murit. In public.

Sunt un roman. Care nu stie Crezul intreg, dar care se roaga la biserica. Sunt un pui de Romania. Si cresc in tara mea. Cresc vazand soldatii cazuti la datorie. Cresc cand aud dulcea limba latina, cresc cand recitesc paginile de istorie. Sunt un pui de Romania. Din Romania mea. Si azi e ziua ei.

Fragmentul acesta de text i-a pus astei zile de decembrie o perna moale sub cap si o paturica prietenoasa deasupra. Si ma bucur ca am dat de el chiar azi, si te invit, de vei avea chef, sa citesti textul intreg aici. Eu cred ca merita!

Am inchis comentariile la postul asta (dupa aste sapte comentarii, pe care ma invoiesc a nu le sterge, din respect pentru cei ce au comentat deja), n-am nici un merit, cred ca, de veti gasi timp pentru o strangere de mana, ar fi bine s-o faceti acolo. O seara buna, romanco! O seara buna, romane!