Prompterul…

Din cate am vazut sunt destul de multi cei care-s interesati de culisele tv-ului.

Sincer sa fiu nu prea stiam de unde sa incep asa ca o fac plecand de la chestiile simple. In episodul de astazi, domnu’ Prompter (multi ii zic promter).

Inventia asta e utilizata in studio, exclusiv. Ca si utilaj e prea mare pentru a fi tarata prin fel de fel de alte locuri asa ca utilizarea lui este rezevata studiourilor.

Practic, el ii spune celui care e in fata camerei ce are de zis,textul este incarcat in prompter si crainicul (imi place la nebunie arhaismul asta) doar trebuie sa citeasca. Revenim mai tarziu la feluritele variante de a intrebuinta divasuisul, ne rezumam acum la tehnic.

Si tehnic vorbind are mai multe variante. Primul prompter inventat era un maaare bloc-notes pe care se scria de mana. Evolutia l-a transformat intr-un tv normal asezat cat mai aproape de obiectivul camerei, tv pe care se difuza textul respectiv.

Prompterul cel mai raspandit la noi este insa sistemul asta: printr-un sistem de prindere se ataseaza un monitor (aprox. 15″) imediat sub lentila camerei. Fiind orientat cu fata in sus, imaginea lui este reflectata de un geam pus la 45 de grade in fata camerei. Monitorul fiind pus cu fundu’-n sus, reflexia in geamul pus in fata lentilei este afisata normal, textul este numai bun de citit. Dupa cum spuneam asta e cea mai raspandita varianta de prompter de la noi.

In ultima perioada am vazut modele noi, tot de la AUTOSCRIPT, care in loc de clasicul monitor tehnic au pus un display LCD, pan’ la urma tot aia e dar arata mai bine si ai un contrast mai mare.

Acum, vorbind de factorul uman, sunt diferite variante de a citi din prompter. Poti fi total dependent de el, il poti folosi pentru orientare in ce ai de zis sau poti sa-l ignori.

La stiri, de ex., unde creativitatea se manifesta in mare parte atunci cand lucrezi cu editorul de text, nu prea poti sa te joci in direct. Informatia trebuie sa fie concisa, sigura, fara ezitari si cel mai iportant sa fie cat mai completa dar si compacta.

La o emisiune de divertisment iti poti permite divagatii, uneori sunt chiar indicate, te poti juca cu prompterul.

Eu am o modalitate mai ciudata de a-l folosi. Am foarte bine in cap ce am de zis, ce trebuie sa transmit, prompterul imi vine la dublaj in caz ca uit ceva. De cele mai multe ori sunt pe langa, pastrez ideea dar nu folosesc enuntul din prompter.

In perioada in care am prezentat stiri sportive cred c-am imbatranit cu 1 an/zi. Trebuia sa spun din prompter cuvant cu cuvant si nefiind fanul prompterului, Cabral era din gard in sant si din sant in stalp, balbe la greu… Bine c-a trecut!

Prompterul si factorul uman. E, textul care se deruleaza pe ecran este comandat, evident, de un om, in jargon i se spune „prompterist”. Si, daca esti genul de cititor cuminte atunci treaba lui este sa tina tot timpul prompterul cu 0,5 secunde inaintea „zisului pe gura”, o treaba simpla.

Dar daca esti genul creativ misiunea lui e foarte grea. Trbuie sa-si dea seama tot timpul pe unde esti fata de ce ai de zis si sa coreleze firul logic al textului din prompter cu logica frazei scoasa pe gura de crainic (iar cuvantul asta!). Daca nu reseste, atunci cand prezentatorul uita unde de unde a plecat si unde trebuie s-ajunga, asta din urma (prezentatorul) se va uita cu o fata de bivol african in camera, va clipi des, se va fastaci pentru ca pe final sa baguie chinuit si cu juma’ de glas „dar mai bine sa urmarim materialul”.

In esenta nu e mare filosofie, insa in live fiecare detaliu conteaza, altfel te faci de haha. Asta a fost primul episod, nu stiu daca se intelege ce explic eu aici, daca nu e clar intrebati si negru raspunde.