În Beijing sunt 22 de milioane de rezidenți. 22 de milioane.
La milioanele astea se adaugă zilnic un minim de încă trei milioane de navetiști.
Orașul este organizat foarte bine din punct de vedere trafic, cu șapte centuri concentrice, șosele de trei sau patru benzi, benzi de accelerare și decelerare, semafoare sincronizate.
Mai mult de-atât, au un sistem de restricții de circulație asemănător cu cel bazat pe regula par-impar pe care îl aveam și noi. Adică pe baza numărului de înmatriculare nu ai voie să scoți mașina în trafic pentru câteva zile pe lună.
Deci șosele largi, trafic organizat, restricții de trafic… complet degeaba! Adică am trăit în Beijing cele mai crunte blocaje rutiere din viața mea.
Organizarea #LenovoTechWorld a fost făcută foarte bine, luând în calcul întârzierile date de trafic, astfel încât n-am întârziat niciodată.
Dar dacă ar fi să-ți iei estimări de trafic așa ca în Europa… n-ai mai ajunge în viața ta la timp.
Blocajele sunt incredibile. Cel despre care spun în titlu a fost cel mai mare trafic jam în care mi-a fost dat vreodată să stau… am făcut cam 3 kilometri în 4,5 ore. Desigur, dacă știam că avem doar atât de mers am fi luat-o pe jos, dar n-am știut… așa că am scris, am stat, am dormit și-am vorbit pentru patru ore și jumătate.
Ca ironie a sorții, a doua zi am făcut în cinci ore 1.000 de kilometri, cu trenul.
SONY SLT-A99V | 200mm F5 1/400 ISO200
Traficul în Beijing este complet isteric. Nu semnalizează nici să-i pici cu ceară. Pur și simplu, nu dau semnal decât doi șoferi din 15.
Nu există respectarea benzii de circulație… dacă au de făcut la dreapta trag de volan (probabil spun și-o rugăciune scurtă) și p-aci ți-e drumul, ce-o fi… o fi!
Banda de urgență de pe autostradă sau freeway se blochează la fel de repede ca și celelalte, nu o respectă nimeni. Poliția tot pe acolo trece dar nu i-am văzut dându-se cu fețele de volan…
Culorile semaforului sunt cu titlu pur informativ, dacă nu caști ochii ca pieton te ia câte un Chen pe botul mașinii de nu știi de capul tău. Și după ce te dai jos de-acolo nici nu-ți vine să-l iei la omor, că nu știi peste ce unchi de-al lui Jackie Chan dai, că te mai și frânge ăla pe genunchi…
Ciudat mi s-a părut că sunt foarte puține bicle și motorete.
SONY SLT-A99V | 280mm F5.6 1/640 ISO640
Din câte mi-au explicat ghizii, e foarte periculos cu bicla, sunt foarte multe accidente. Chiar dacă au benzi de biciclete, ori sunt mașini parcate, ori merg mașinile pe ele…
Cât despre motorete… nu ai voie cu ele pe autostradă.
Da, au avut foarte multe accidente din cauza diferențelor de viteză dintre mașini și motorete, plus faptul că oamenii nu respectă prioritatea la schimbarea de bandă de circulație… așa că au ajuns la concluzia că nu e voie cu moto pe autostradă. Ciudat pentru noi, desigur…
Mașini de Poliție am văzut câteva, toate aveau strobo-urile pornite dar păreau scoase la plimbare, nu în misiune.
Ca un fapt deloc simpatic… în Beijing se înmatriculează doar 1.000 de mașini în fiecare zi. Spun doar pentru că autoritățile limitează la atât, cererea e mult mai mare.
Traficul în comun nu știu cum e. Adică… autobuzele sunt și ele prinse în trafic, sigur nu e treabă.
Poate cu metroul să fie mai bine, am înțeles că au 14 linii de metrou. N-am încercat, programul nu mi-a permis, nu știu cum e. Dacă ai încercat tu… scrie în comentarii, chiar sunt curios.
Cam asta despre traficul din Beijing, mâine public povestea de la Marele Zid. E de râs… 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.