Prin straini 1. „Ba, ma cac pe mine!”

Scuze pentru gluma de mai devreme, DeMaio nu e suparacios (si oricum stim ca am sutit poza aia de prin gogu), prea mi-a venit la mana… 😀

Revenind, am avut o zi plina, plina ochi, plina pana la refuz de… romani!

Frate, suntem de recunoscut de la sute de metri distanta, suntem inconfundabili, distincti si speciali pana in ultima impletitura de ADN! De ce? Hai sa le luam pe rand… zilele astea am strans mai multe dar nu puteam vorbi de ele in ajunul Craciunului.

Parc de distractii, in interiorul parcului – restaurant, la subsolul restaurantului –  WC (apropos, stiai ca „WC” vine de la „water closet”?). La veceul asta de zic eu… turnicheti (ca aia de la metrou), costa 50 de eurocenti intrarea. Turnicheti si un sir de cacaciosi si pisaciosi (prima oara cand am fost era liber). Ajung ca omu’ la coada, mai dau drumul la curea ca si la mine era sistemul pe avarie si ma pun pe jucat de pe stangu’ pe dreptu’ asteptand sa-mi vina randul. In spatele meu se mai pun niste oameni, toata lumea nerabdatoare dar linistita, mai suna cate un telefon cu gingal-bels din cand in cand, mai iesea cate unu’ cu o liniste sufleteasca asternuta pe chip si intra altul pe genul pompier in misiune… ce vrei, universul budei cu turnicheti.

La un moment dat se aude in spatele meu o eruptie – presupuneam si speram – gazoasa, cateva rasete retinute, cateva priviri iscoditoare, coada fremata…

Stiti cum e cu basinile, atunci cand cineva spune „m-am basit” toti incep sa amusineze inspirand adanc si in piept putoarea incercand sa detecteze ce aroma are flatulenta. Asa si aici, sniff-sniff-stanga, sniff-sniff-dreapta, din fericire insa nici o aroma nu ne-a gadilat olfactilu’…

Cand sa ne relaxam cu totii… inca o rupere de nori, el partzescu a rasunat ca si cum ai fi rupt o foaie de tabla in salina din Slanic Prahova! Iar rasete, iar sniff-sniff, tot fara aroma… si in acel precis moment dat se aude clar din spate, cu timbru puternic si hotarat, cu o doza clara de disperare: Ba, ma cac pe mine!

Hohote de ras tot in spate, tarsait de picioare pe asfalt, cativa pasi precipitati, trece pe langa mine, face bataie pe piciorul stang, pune o mana pe bara, salta cacaciosul (ma scuzati, anusul) sus in aer si… i se agata geaca intr-o bara din dreapta, face o franta in aer, intinde mainile disperat… dar degeaba, se duce drept in cap! Hohote de ras in toata coada, al nostru disperatu’ se aduna cu greu de pe jos, si frecandu-se la cap navaleste in buda.

Dar acum te gandesti si tu, daca e coada inseamna ca toate posturile de comanda sunt ocupate… el, in disperarea lui launtrica nu s-a mai gandit la asta si a navalit in cabina pofticios nevoie mare sa scape de cina din ajun. Se aud niste proteste energice in germana, o usa trantita si… „Hai frate iesi de-acolo ca ma cac pe mine!„.

Si de-aici a inceput hazul, tanguielile poliglote trebuiau inregistrate…

– Please sir, e urgent frate!

… (nimic)

– It’s a… cum mortii ei se zice… emergency, I no can’t wait!

… (nimic)

– Mister, I shit on myself, sa mor, the shit is out!

… (acolo nimic, pe hol ne cacam – aproape literalmente – pe noi de ras)

– Mister, I go in and shit with you, iesi ba de-acolo ca ma cac pe tine!

… (se aude o usa acompaniata de  niste bodoganeli, pe hol ne baseam anuntand apocaliptice revarsari)…

Am ras cu prietenii omului pana a iesit (si cand ne-am pus, evident, pe aplauze furtunoase si ovatii de rasuna veceul) si am mai stat cu ei la o halba mare de bere, galagiosi si de o caterinca oamenii ca m-am despartit de ei cu greu. Din Sibiu sunt, le-am zis sa-mi dea mail prin formularul de contact cand vin in Bucuresti…

Noi romanii suntem inconfundabili si imposibil de ignorat pe oriunde prin lumea asta… maine va povestesc cum stim noi sa prostim frigiderele computerizate.