Prima oară n-am vrut să scriu despre asta. Eram sigur că e doar un sughiț, că cei din primărie înțeleg foarte bine despre ce e vorba și vor rezolva situația.
Când mi-a cerut Arpad sfatul i-am zis să aștepte, că-s sigur că cei din primărie vor căuta o soluție, că-i vor răspunde, că se vor ocupa. Doar vorbim aici despre copii aflați în grija primăriei…
Dar se pare că rezolvarea este departe. Sau nu va mai fi deloc.
Ce vă rog este să nu credeți ce voi scrie mai jos doar pentru că am spus eu, ci să verificați.
Ce mi-ar plăcea ar fi să facem presiuni reale astfel încât să nu condamnăm copiii prin nepăsare sau prin mimarea interesului.
Pe scurt: Primăria Sectorului 3 a cam abandonat copiii ce primeau ajutor, îngrijire și educație prin Asociația Gladiator, o poveste începută de Szobi Cseh și continuată de fiul lui, Arpad Cseh.
De-a lungul timpului Arpad a reușit să aducă în ajutorul clubului mai mulți foști sau actuali sportivi de performanță, antrenori și chiar câțiva sponsori, astfel încât copiii defavorizați, instituționalizați și cu dizabilități au primit ajutor activ, îndrumare și consiliere.
Copiii luați de ei în grijă au luat medalii în mai multe sporturi, au devenit unii dintre obișnuiții podiumurilor de pitici de prin București, la disciplinele la care au participat.
Și eu am fost unul dintre cei care au pus umărul, atât cât am putut și am știut… am fost și-am lucrat cu copiii, am donat câteva mici chestii, am organizat pentru copiii de la Gladiator una dintre Excursiile Bucuriei, special pentru ei.
De-a lungul timpului, ca partener de vază al clubului a figurat Primăria Sectorului 3. În protocolul de colaborare scrie că Primăria ar trebui să sprijine cu diverse lucruri și facilități activitatea clubului.
Nu s-a întâmplat, dar nu a comentat nimeni treaba asta, toți au fost mulțumiți că primăria a dat măcar o sală, au avut copiii unde să se antreneze, în Sala Apollo.
Ei bine, de două trei luni Arpad face antrenamente cu copiii într-o sală în care nu mai are dreptul să-i antreneze. Contractul a expirat și Primăria nu oferă decât niște soluții ciudate.
Una dintre ele este să lucreze în aceeași sală, dar fără acte, iar oamenilor le este frică să facă asta.
Vorbim de copii, nu-și poate asuma cineva riscul să se întâmple vreun accident și la prima anchetă să se trezească că el e de vină, că a lucrat fără acte.
Nu e corect nici față de copii, nici față de antrenori. Mai mult, cei câțiva sponsori au anunțat că nu mai pot susține nici cu micile donații de până acum dacă asociația nu are în mod oficial o sală.
Cealaltă soluție propusă de Primărie este să se antreneze într-o sală fără grup sanitar și fără autorizație de funcționare.
Nici asta nu sună a soluție viabilă.
De ce scriu eu asta: ca să se știe.
Să nu avem din nou pretenția că n-am știut și că din cauza asta nu am făcut nimic.
Dacă nu facem nimic măcar să ne asumăm faptul că nu ne-a interesat.
Dar dacă spunem că ne interesează… să facem ceva.
Îi rog pe colegii din presă să arunce un ochi și peste acest subiect. Nu pentru a face scandal ci pentru a informa.
Și, dacă oamenii vor reacționa, poate cei din Primăria Sector 3 vor înțelege să sprijine asociația asta măcar cu un loc de antrenament ce oferă condiții decente, într-un cadru legal.
Așa ar fi frumos pentru o primărie de sector a Bucureștiului lui 2016… ca autoritățile să se îngrijească de copiii… pe care-i are în grijă.
Mai jos pun câteva poze de la antrenamentul la care am participat alături de gladiatori…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.