Prima Tv, la multi ani!

Stiu, eu sunt la un alt trust de presa, si cum oamenii din trusturi de presa diferite se urasc intre ei, titlul este un non-sens… sau poate nu.

Am inceput sa fac televiziune la Antena, dar mai mult in gluma. Sau, mai bine zis, din pasiune pentru masini. Apoi m-am lasat, producatorul emisiunii ma punea sa spun „blocuri optice frontale” in loc de „faruri„, si „liniile fluide ale siluetei” in loc de „caroserie misto„, nu era de mine, parca vorbeam de arhitectura urbana si nu despre fiare si alte nebunii. Asa ca m-am lasat dupa vreo 6 luni, am revenit la ale mele.

Cand m-au chemat de la Prima la un casting am refuzat. O data, de doua ori… de unde sa stie tantalaul de mine ca poate fi o cariera, eu lucram in asigurari, predam Tae-Bo, eram manechinuit…

Pana cand m-a convins Luana sa ma duc la o proba. M-am dus. Am dat-o cu Adriana Maris. Nu prea m-a interesat proba, m-am dus mai mult de gura prietenilor. M-au chemat la inca una. Nu m-am mai dus. Apoi m-au chemat la o discutie. Si oricat de dezinteresat eram de treaba asta, mama m-a invatat sa fiu politicos, cand am cu cine, asa ca m-am dus la intalnire.

Si-atunci l-am cunoscut pe Cristian Burci. Domnul. Un oltean incredibil. Se uita la mine si nu-i venea sa creada ca eu, in loc sa dau buluc si sa ma declar incantat, ii explicam ca am deja o cariera, ba chiar vreo trei, si ca… nu prea ma omor dupa televiziune.

S-a pus la mintea mea, m-a luat, m-a plimbat, mi-a explicat… si dupa doua ore am plecat de-acolo convins ca trebuie macar sa incerc. Si-am incercat. Cat am reusit… nu stiu sa cuantific, cert este ca mi-am facut o meserie din asta. Si cred ca pot sa ma vait c-am facut asa, dar atunci mi-e ca-mi trimite Bunutul vreo doua fulgere, sa ma potoleasca. Asa ca trebuie sa-i spun multumesc olteanului, c-a fost om bun si facu-ce-facu de ma lumina.

Am invatat prima parte a carierei in Prima. Am evoluat, am furat meserie, mi-am facut mana. Mi-am facut prieteni din colegi, am muncit dar m-am si distrat. A fost o perioada frumoasa.

Mi-aduc aminte cum l-am avut pe Dezbracatu’ (Codrut Keges, da) pentru prima oara la Banc Show si cum am insistat, alaturi de producatoarea emisiunii –  Simona Mazilescu, sa-l mai chemam. Si l-am mai chemat. De doua ori. Si bine-am facut, caci apoi l-am vazut intrat in echipa Carcotasilor, si m-am bucurat, ca-i baiat misto si a meritat sa primeasca ajutorul ala.

Anii au trecut, am fost invitat sa intru in familia Pro si am facut-o. Si bine am facut. Dar prieteni am lasat si-n Prima, si nu prea obisnuiesc sa-mi uit prietenii. Cu Adriana Maris, Virgil Iantu si Nadine am ramas prieten, cu Serban si Misu la fel, plus Mistretu’, Pustiu’, Dezbracatu’ si Dan Fintescu, si asta ca sa-i enumar numai pe cativa dintre cei pe care-i stiti. Alaturi de ei sunt multi altii pe care i-as enumera acum dar pentru cei care nu-i cunosc sunt doar niste nume, pentru mine prieteni (ca daca zic Catalin Manescu sau Sorin Grosu… zic degeaba pentru voi, este?).

Din toata echipa aia s-au dezvoltat multi, au crescut, au evoluat. Unii dintre ei tin fraie mari in advertising –  Nora Marcovici, de exemplu – altii s-au reorientat spre alte domenii sau chiar au plecat din tara.

Ce vreau sa spun este ca toate trusturile astea de presa sunt formate din oameni. Si cu toate ca exista o concurenta, oamenii raman oameni, si chiar prieteni.

Asa ca dati-mi voie sa le urez prietenilor la multi ani!, chiar daca ne concuram cu drag si spor. 14 ani? La mai multi!

Pun mai jos si-o secventa din Banc Show, apare in el un alt prieten, Toni Tecuceanu. Si el a plecat, dar in alta parte, sper sa faca comedie si-acolo unde e…