Imi place sa fiu mandru de blogul asta. Nu pentru ca ar salva lumea de la foamete sau pentru ca ar gasi un leac pentru o boala incurabila ci pentru ca… s-au strans pe-aici multi oameni misto.
Ei bine, din cand in cand o mai iau razna… razna fiind locul ala unde ajungi cand nu ti se mai pare niciun subiect demn de blog. Opresti articolul inca de la titlu, pentru ca ti se pare neinteresant, ca nu are nerv, ca este lesinat sau plicticos…
Si asa ajungi sa publici din doi-in-doi, si nici atunci cu vreo multumire ca ai facut treaba buna. Nu de alta dar… ideile bune se transforma in drafturi de care nu esti multumit, deci… nu ajung sa fie publicate.
De ce scriu asta? Pentru ca tocmai m-am prins ca am ajuns din nou in locul retard.
Si cum primul pas catre vindecare este recunoasterea bolii… dau semne clare ca-mi revin.
Deci: daca aveti vreun subiect pe care vreti sa-l dezbatem… shoot!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.