Pozele din vacanța asta

Am avut la mine DSLR-ul și obiectivele pe care le iau de obicei în vacanță.

Dar am avut-o și pe Namiko. Deci, cu toate că vedeam cadre ori încadraturi și minunății vizuale la tot pasul… în cel mai bun caz reușeam cu o mână să scot telefonul și să declanșez pe fugă camera lui. Dacă reușeam și asta.

Și, deși eu recomand plecat de-acasă cu cortul, rulota, camperul – sau ce-o fi – împreună cu copilul, fie el cât de mic, trebuie spus că nu este cea mai liniștită variantă de vacanță.

Așa că n-am avut timp de stat cu aparatul în mână și contemplat nemărginirea… că se punea Corcodușa Guralivă pe făcut scandal… am tras în foarte mare parte cu telefonul.

Adică tot ce-am publicat din vacanța asta este tras exclusiv cu telefonul. În articolul ăsta o să vorbesc și de telefonul cu care am făcut pozele.

Călătoria a început la Cursa de Formula 1 de la Monza. Aici eram în “FanZone”. Atacam o bere…

Ziua? Spectacol pur, dar nu numai cursa în sine, ci toată experiența: circuitul, publicul, suspansul…

De-acolo am tăiat-o, imediat după cursă, la Salonul Auto de la Frankfurt. Unde iar m-a luat capul. Și l-am cunoscut și pe noul ID.3.

De la Frankfurt am făcut joncțiunea și cu fetele…

Am stat câteva zile prin Frankfurt. Și ne-a cam plăcut…

Apoi… mai departe. Luxembourg.
Nu am de gând să fac un post interminabil sau o serie de posturi care să povestească pas cu pas, nu interesează pe nimeni. Am intrat în folder și am selectat 2% din poze. Doar pe respectivele le public…

Următoarea oprire a fost la Verdun. Am citit foarte mult despre WW1 și despre WW2, iar bătălia de la Verdun a fost una cu care m-am întâlnit des. Am oprit la Memorialul de la Verdun și am perecut câteva ore foarte ciudate acolo.
Sigur, ore bogate în informație… dar și în cunoscutul și copleșitorul sentiment că numai omul este capabil de așa distrugere…

Dacă ești prin zonă, merită să mergi. Și, desigur, chiar și dacă nu ești prin zonă.

Am continuat drumul cu oprire de câteva zile la Paris, a găsit Andreea un camping superb pe malul Senei.

Parisul? Frumos ca întotdeauna. Dar parcă și mai aglomerat, și mai haotic, și mai murdărel…

După cum probabil ai văzut până acum, pozele astea cu telefonul sunt – în mare parte – foarte reușite.

Care telefon nu este nici măcar vreo scumpete care să te pună la masă cu bogații… dar face spectacol. Ce telefon?

Asus ZenFone 6.

Părți bune:

a) camera este bine spre foarte bine. Wide-ul face spectacol. Softul camerei face un HDR bun, undele dintre pozele de mai sus sunt făcute în HDR mode. Și modul Portret e chiar simpatic.

Iar rezoluția e… wow: 48 de megapixeli. Dar îți spun sincer, nu tragi ca nebunul în 48 tot timpul. De obicei am tras în 12 megapix. Și e fooarte bine și-așa.

b) baterie de 5.000 mAh. Pe mine mă ține și două zile în utilizare intensă. Efectiv uit să-l încarc și când îl verific e undeva la 10%. Și asta înseamnă multe ore.
Iar eu merg la maxim cu performanțele, nu le limitez. Maxim și luminozitatea ecranului. NFC, Bluetooth și Wi-fi pornite tot timpul.
Plus că are Quick-Charge 4.0.

c) preț bun. Concurența lui directă costă mai mult, la specs-uri asemănătoare și performanțe egale.

Părți mai puțin bune:

a) ecranul nu e OLED. Mă rog, nu mi se pare vreo dramă, mie îmi place mai mult așa, dar nu m-am pus să laud telefonul ci să vorbesc despre el deschis, așa că le zic pe toate.

b) camera care pivotează e mișto. Și după ultimul update stă cuminte la locul ei tot timpul. Înainte de asta, câteodată avea un mic joc.
Camera pivotantă… adică asta:

c) nu e aifon, deci nu te poți lăuda c-ai dat pe el cât plătește o familie normală pe vacanța de iarnă și cea de vară împreună. Plus taberele copiilor.

Per total mie îmi place foarte mult, are deja mai multe luni de utilizare și este… a, am uitat ceva: Asus nu zice nicăieri că e rugged sau ceva de genul ăsta. Dar, pe cuvânt, câtă bătaie, cât omor, câte căzături, câte șuturi și-a luat telefonul ăsta nu și-a luat niciunul dintre telefoanele pe care le-am avut… la un loc! Le-a pățit pe toate și… e întreg!
Cu o excepție, geamul de pe spate pe care am reușit să-l sparg după ce-am dat să prind telefonul în cădere cu piciorul. L-am degajat până pe camper, de mi-a luat o oră să mă sui acolo fără să stric ceva și la camper…

Bun. De la Paris noi am luat-o mai departe spre vest, dar deja m-am lungit prea tare cu postul ăsta, așa c-o să revin cu un altul care să continue.

Să ai zi bună și sper ca articolele mele să te enerveze și să te facă să ieși din casă.

Să mergi să-ți iei o rulotă, un camper, un cort, un… orice și să ieși din casă! 🙂