Și uite cum a curs și ziua de azi. Nu-s două la fel… dar parcă-s toate la fel de grăbite.
Dă-i un <play> și oprește-te puțin, liniștește-te… 🙂
Mi-au scris mai multe fete, supărate că vorbesc despre poftă, atunci când e vorba de relații.
Că o relație nu este despre poftă.
Că o relație este despre respect. Reciproc.
Că o relație este despre grijă.
Că o relație este despre sentimente mutual împărtășite.
Că o relație este despre vorbe frumoase.
Mi-au scris, asta zic.
Și eu nu le-am scris înapoi.
Și nu că n-aș vrea… dar nu știu ce să le spun.
Că mie… mie mi se învârt rotițele altfel. Nu mai bine… dar altfel.
Că n-am spus niciodată:
– Mă duc înapoi la nevastă, că noi ne respectăm reciproc… ceva de n-ai văzut!
Și n-am spus nici…
– Mi-e un dor de Andreea… pfeai, nici nu-ți închipui! Că noi ne spunem vorbe frumoase!
Sau să-i fi spus…
– Eu te iubesc mult. De ce?! Pentru că ai grijă de mine!
Și nu vreau să supăr pe nimeni, n-aș vrea să jignesc nimănui felul în care își simte relațiile.
Dar nici n-am dat muzica mai încet vreodată ca să-l las pe X sau pe Y să-mi explice cum ar trebui să simt.
La mine dragostea are gust de Heineken rece, la o halbă prea mare. Rece și savuroasă. Are gust de Aperol-Spritz cu multă gheață. Acidulat și amărui, dar cu niște tente dulci, dacă-l faci cu SevenUp. Are gust de gin-tonic, făcut cu niște frunze d-alea mici de mentă și câteva căpșuni mari.
Și… sigur că pot greși. Dar am dreptul ăsta. E paharul meu.
Nu m-am gândit niciodată la dragoste ca fiind un antinevralgic amar și prăfos, luat fără apă.
De fapt… hai să vedem: ce gust are relația în care ești acum?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.