1. Gramatica. Scriu repede si in viteza. Asta nu scuza, doar explica. N-am timp sa verific a 2-a oara ce-am scris si asta se vede pana la urma. Ca nu-mi place… e una. Ca se mai intampla sa scape cate o duda nu zic nu, dar credeti-ma… m-au invatat altii la scoala ce trebuie si ce nu, daca in loc sa comentezi articolul si elucubratia per ansamblu si-mi spui ca “nostrii” e, de fapt, “nostri” nu ajuti cu nimic, doar imi aduci aminte ca-s un prost in viteza…
2. Rasismul. Nu-mi tine prelegeri. Crede-ma ca stiu mai bine ca tine cum e. Nu-mi spune cum ar trebui sa fie, stiu cum ar trebui sa fie. Daca imi traduci realitatea prin ochii tai putem sta de vorba, discutam la nesfarsit. Dar daca tu vei veni si-mi vei spune cu voce impunatoare care-i treaba cu negrii si albii asteptand ca eu sa arunc 31 de ani la gunoi si sa ma retrag in grota mea convins ca pana acum n-am trait nimic… asta nu se numeste discutie ci discurs. Si crede-ma ca ti-l accept dupa ce imi povestesti de cei 10 ani de-ai tai petrecuti in Africa. Pe cuvant!
O sa scriu la un moment dat despre rasism in Romania. Si nu, nu trage concluzii gresite, romanii nu sunt rasisti, dimpotriva. Dar exista cretini, si nu doar unul. Poate doi-trei… si eu am dat de ei.
3. Discurs versus dezbatere. Sper ca ai observat ca oricare dintre articolele balmajite de mine sunt scrise pentru a suporta si critica si contrazicerile. Nu sunt politician la tribuna care oracaie chestii si tu stai cuminte si fluturi un stegulet in timpul asta. Nu spun “am dreptate” ci spun “sunt sanse sa am dreptate”. Oricand esti invitat sa ma contrazici. Dar, vezi tu, sa contrazici cu argumente si cu ton la fel de curtenitor… asta inseamna treaba constructiva, poate putem invata amandoi ceva. Daca insa un comentariu vine ca un cap in gura sau o palma peste ochi… atunci nu mai e treaba.
5. Mailurile. Raspund pe sarite si la ce e urgent, pentru ca n-am timp. Cand se face o fereastra mai mare o sa le iau pe toate la rand, pana atunci… imi cer scuze! Pe bune, nu e timp.
4. Santierul. Ma omoara! Nu sunt depresiv caci visez la sala asta de multi ani si asta e prima data cand prinde contur dar nu inseamna ca nu mi-a scos peri albi! Si din cate mi-am dat seama, timpul petrecut la santier este exact cel pe care-l cheltuiam cu laptopul in brate… deci pana la urma se explica (cel putin pentru mine) scaparile, si ritmul mai lent al raspunsului la comentarii, la mailuri, articolele mai rare…
Apropos, am fost la Miercurea Ciuc in week-end si n-am dat peste prietenul nostru. 🙂
Hai, s-avem o saptamana buna! Cu totii…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.