Po-zi-tiv. Op-ti-mist. Bi-ne.

Olaru Adelina - funfactsDe multe ori oamenii ma intreaba daca eu sunt intotdeauna bine-dispus.

Le spun ca nu, normal ca nu.

Iar ei, uimiti, imi spun ca nu m-au vazut niciodata negru de suparare ci… doar negru.

Si-apoi stau, ma gandesc si-mi dau seama ca ei nu la buna-dispozitie se refera ci la atitudine si la felul in care eu pun problema. O pun pozitiv. Po-zi-tiv. Asta este atitudinea pe care o prefer, cea pozitiva, cea prin care vezi lumea in culori care prevestesc bine. Prin atitudinea asta nu sterg raul ci doar incerc sa nu-l las sa ma afecteze atat de mult.

Pentru ca eu prefer chestia aia pe care lumea o numeste Optimism. Op-ti-mism. O chestie pe care toti tristii incearca s-o stearga de pe suprafata Pamantului.

Optimism, starea aia in care refuzi sa le iei pe toate in piept, refuzi sa transformi totul in tragic.

E rau? Iti spun sigur ca poate fi si mai rau. Dar poate fi si mai bine.

E rau? Pai si daca te dai cu fundul de Pamant… va fi mai bine?

Stai putin ca nu-s nebun… sunt probleme pe lumea asta, probleme care il transforma pe om intr-un ghem de durere. Nu-s dement sa spun ca orice s-ar intampla trebuie sa ramai optimist. Pentru ca in momentul in care iti trage viata una tare la barbie… numai de optimism nu-ti mai arde tie.

Dar lasand la o parte nenorocirile adevarate… oamenii se lasa turtiti de prostii. Ne pun nervii pe bigudiuri faze penibile, mici necajeli si insuccese minore, prostioare legate de locul de parcare, cana de cafea lasata in locul nepotrivit si un mail prea caustic de la un coleg.

Sunt chestii rele astea? N-as spune rele ci neplacute… dar nu intr-atat de neplacute incat sa-ti faca ziua terci, sa pui bot si sa te amarasti.

Faci ce poti face, repari cat se poate repara si-apoi… treci peste, iti vezi de binele tau si-al celorlalti.

Da, am zis bine. Bi-ne.

E chestia aia pe care atunci cand o provoci te face sa te simti bine. Te incalzeste, asa, pe la sale si te bucura in capul pieptului cand vezi ca oamenii iti zambesc si-ti spun Multumesc!.

E bine sa fii bine, sa fii pozitiv, optimist. Si e si mai bine sa faci bine.

Asta-ti doresc si tie… sa fii bine si sa faci bine.

Ca de carnati rai si nefericiti… e plin Pamantul!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Cristi
    • 27.01.2014

    Brusc mi s-a facut chef de invatat..peste doua zile am examen :))

    răspunde-i
  • Poligraf
    • 25.01.2014

    Daca spui adevarul e bi-ne si astfel castigi incredere in tine si poti spune cu adevarat ca e un lucru po-zi-tiv. Dar cand raspunsul tau e o simpla minciuna poti fi cu adevarat opt-mi-st sa tina minciuna si in acelasi timp realist ca nu e bi-ne si nici po-zi-tiv in gandire.

    răspunde-i
  • nu/conteaza
    • 25.01.2014

    Ce este de apreciat la Cabral este faptul ca blogul sau si tematicile expuse atrag multi oameni deschisi la minte,intr-un nr destul de mare ,Femei.
    Cool

    răspunde-i
  • Olimpia
    • 24.01.2014

    De curand am aflat ca trebuie sa ma operez!!! Nu este grav, insa daca nu o fac acum, in timp ar putea deveni tumorali polipii respectivi. Imagineaza-ti sa mergi la un control si dupa acesta, doctorul sa-ti zica ca trebuie sa te operezi. Recunosc ca am luat soc! Am iesit de la chirurg cu ochii impaienjeniti de lacrimi, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe iubitul meu. Al meu mi-a spus sa nu fiu suparata sau trista ca este bine ca l-am descoperit din timp, dar totusi parca altfel este cand este vorba de corpul tau. Am ajuns acasa, am plans toata noaptea si am inceput sa ma gandesc. Sa ma gandesc la ce trebuie sa fac, la ce ar fii trebuit sa fac si la ce vreau pentru sanatatea mea. Recunosc ca ma doare si ca uneori nu pot sa stau pe scaun, insa acesti polipi mi-au schimbat viata. Stiu ca suna ciudat dar: eram o nebuna care dimineata mergea la munca (imi place la nebunie ce fac), manca cand apuca, se stresa, se agita, nu se menaja cu nimic, eram prinsa intr-o valtoare nebuna… si pentru ce… am uitat sa fiu cu adevarat fericita. Nu ma intelege gresit: eram fericita si inainte, am un iubit minunat, ai mei sunt sanatosi, dar cumva imi scapa viata printre degete, am uitat sa fiu vesela mereu si din nimic, doar pentru binele meu. Am lasat ca rautatea si barfele si intrigile si munca sa devina mai importante decat mine si m-au transformat, m-am izolat, m-am autocenzurat si m-au transformat in ceva ce nu imi doream sa fiu. Acum insa stiu, aleg sa traiesc cu toti porii “wide open” sa nu mai ratez nimic, sa nu imi mai pese de nimic. M-a intrebat un coleg astazi: de ce esti asa fericita? Iar eu i-am spus: pentru ca sunt sanatoasa… Crede-ma nu m-a crezut… Cel mai important este sa nu uitam sa fim veseli, optimisti, veseli si sa ne iubim si pe noi insine… Abia asa simtim ca traim cu adevarat 🙂
    Iti doresc o zi grozva
    Oli 🙂

    răspunde-i
  • Memo
    • 24.01.2014

    Si eu ma consider realist desi uneori cred ca sunt prea realist si serios. Mi s-a spus de multe ori acest lucru. Chiar ma gandeam daca exista cursuri despre cum sa zambesti :).

    răspunde-i
  • stefi
    • 24.01.2014

    Ca bi-ne zici! O zi faina de tot|

    răspunde-i
  • David Mitran
    • 24.01.2014

    Optimismul este o stare de spirit, una din cele mai bune, energice si motivante. O stare de spirit, ca oricare alta, ce se poate schimba sau pierde daca nu o controlezi sau nu stii sa tii de ea.

    răspunde-i
  • Dyamisi
    • 24.01.2014

    Multumesc,mi-ai facut ziua mai frumoasa!ma incarc cu energie pozitiva de la genul acesta de postari si parca totul devine mai usor!!!!!sa ai o zi excelenta!!!

    răspunde-i
  • Stefi
    • 23.01.2014

    Cuvinte frumoase ce imi insufla optimism. Multumesc

    răspunde-i
  • oana
    • 23.01.2014

    Este incredibil cum realizeaza oamenii cat de nesemnificative si prea putin importante sunt lucrurile enumerate mai sus pana ce nu pierd ceva de care intradevar au nevoie ( sanatate, loc de munca, persoane dragi etc) iar cand pierd ceva de genul asta incep cu adevarat sa aprecieze pana si faptul de a vedea un film impreuna cu cineva sau a bea o cafea in locul preferat,abia atunci incepi sa intelegi de ce merita traita viata.pana nu esti jos de tot nu poti privi in sus iar ( poate e cliseu ma risc oricum), dupa ce urca se pot intradevar bucura de priveliste.asa ca eu propun pentru un moment sa inchidem ochii si sa ne amintim momentele in care intradevar ne au facut sa ne simtim mici inutili sau daramati la propriu si sa ne lasam purtati prin viata bucurandu ne mai mult de ceea ce facem zi de zi pe cine avem aproape si cine merita atentia noastra.parerea mea….

    răspunde-i
  • Loading...