Am unele zile lungi, lungi rău.
Și aglomerate, îndesate, sufocante, grele. Unele.
Ei bine, după ce-s la treabă de la opt… când se face șapte sau opt seara și mă uit la ceas, gândind că mai am din momentul ăla încă multe ore de muncă, am nevoie să știu pentru cine trag.
<play> și citește. Sau <play in browser> dacă citești de pe telefon.
E un exercițiu la care apelez doar în cele mai grele zile.
În zilele alea când îmi vine efectiv să las sapa jos, să-mi cer scuze de la toată lumea și să plec acasă, să mor în liniște.
Și ca să n-o tai de nebun, mă gândesc la oamenii pentru care trag, pentru care știu că trebuie să fiu sprijin, sau pentru care aș putea deveni sprijin. Sau pavăză. Proptea. Sau chiar și doar plasă de siguranță.
Fetele mele-s primele. Dacă e o ordine, dar ordine nu-i. Cred că-i vizualizez pe toți pe loc, în aceeași secundă, cu același gând. Andreea, mama, tata… toți.
Fac exercițiul ăsta, uneori trebuie. Pentru că mi-am ales o carieră într-un domeniu frumos. Dar e greu, taică, indiferent de ce citești tu prin reviste și site-uri.
De mic am învățat să mă întreb pentru cine trag.
Ei bine, ea este unul dintre cele mai importante răspunsuri.
Artemis o cheamă.
E sor’mea.
O am în viața mea de la 6 ani. A venit, boț mic și scandalagiu și mi-a întors pe dos toată lumea.
Am avut împreună cea mai frumoasă copilărie pe care mi-aș putea-o închipui.
Și-am crescut, au trecut anii dar a rămas aceeași luptătoare, același om exasperant de corect și șocant de loial.
A, nu e ziua ei, nu de-aia scriu.
Pentru mine, e ziua ei în fiecare zi.
Unul dintre cei mai mișto oameni din viața mea.
O gagică așa mișto cum numai prin cărți din alea de dragoste se mai pomenește.
Sor’mea. Unul dintre oamenii pentru care trag, orice-ar fi.
Tu pentru cine tragi?
Pentru cine te trezești și pleci la luptă, orice-ar fi?
La cine te gândești când ai nevoie de un strop de putere în plus?
Te întreb pe bune, scrie-mi despre el sau despre ea. Cine e?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.