Play. Și citește, de-ai o clipă…
Au trecut anii. Repede, fără să-i simt, s-au dus.
Acum, că știu că sunt parșivi… stau cu ochii pe ei, nu-i mai las să zboare.
Sunt atent la clipe, la momente, la lucrurile mici și inofensive care construiesc, de fapt, viața.
Au trecut anii. Cum au venit… așa s-au și dus.
Dar n-au venit degeaba, mi-au adus prieteni.
Oameni mișto, de ispravă, suflete frumoase.
Prietenii mei. Unii veseli, alții hâtri. Ciufuți sau plăcuți, leneși incurabili sau mici tractorașe muncitoare… oameni cărora le zâmbesc în minte doar și numai când mă gândesc la ei.
Au trecut anii. Și mi-au luat din prieteni.
Unii s-au dus cu trupurile găurite de acele prin care-și injectau mizeriile alea.
Alții au fost pe partea greșită a drumului, în spatele unui volan blestemat.
Câtorva dintre ei le-au ars zilele în clubul ăla blestemat.
Unuia i s-a oprit inima aia mare din piept.
Altul a adormit înainte-vreme, pe fotoliul unde citea.
Pe unul mi l-a furat marea, marea pe care-o iubea atât.
Pe ea mi-a luat-o bătrânețea când eu… eu eram prea mic pentru a ști să fiu lângă ea. Doamne, ce femeie ai acum la tine!
Au trecut anii. Secunde, minute, ore în care am învățat de la voi și – sper – ați învățat și voi de la mine. Drumuri împreună, ore de muncă, bairamuri pline de fum de țigară sau nopți în fața cortului prin cine știe ce vârf de munte.
Știu cât de buni ați fost, fiecare în felul lui, cu mine.
Sper că, așa… măcar în parte, am încercat să vă egalez.
Au trecut anii. Da, au trecut, dar eu nu v-am uitat.
Când beau un pahar… îl beți cu mine.
Când ajung într-un loc ce e legat de voi, îl vedeți cu mine.
Când ascult o piesă… dansăm împreună, cu amintirile săltând în jurul nostru.
Când fumez o țigară și nu mă uită vremea cu telefonul în mână… o fumez cu voi.
M-a speriat dimineața asta. M-am trezit cu ecranul telefonului arătându-mi un update Biziday: incendiu la Bamboo. Nu mai am decât câțiva prieteni de care să știu că merg la Bamboo. Dar am câțiva prieteni care lucrează acolo. Se învârtea camera cu mine când m-am pus pe telefoane și mesaje. Sunt bine, slavă Domnului!
Dar sperietura tot cu mine e.
Simt iar, mai presant ca niciodată, cum au trecut anii.
Dar nu v-am uitat. Sunteți tot aici, cu mine, cu noi. Amintiri ce nu vor putea fi șterse de ani ne leagă prea strâns.
Da, la cum vă știu, pentru literele astea de le scriu acum m-ați lua la mișto câteva luni.
Da, la cum îi știu… mulți dintre cei care citesc ce scriu acum mă vor lua ei la mișto.
Nici nu contează, însă.
Vă scriu acum atât doar pentru ce-am zis mai sus: noi, ăștia de încă suntem pe-aici, nu v-am uitat.
Maria, Alex, Eduard, Bari, Teodora, Ionuț, Oana, Cristian, Marian, George, George, Silvian, Florin și Florina, Matei, Cătălin.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.