Pentru că lumea asta, așa nașpa cum e… este superbă!

Oamenii, aspirațional vorbind, își doresc să fie fericiți.
Doar că…

Serios, dacă întrebi pe oricine din jurul tău, sunt șanse foarte mari să-ți spună că își dorește să fie fericit.

Nu cred că am decodat lumea și toate secretele ei, dar îți spun că am ajuns să cred o chestie foarte simplă:

Fericirea, așa cum e descrisă în cărți, filme, povești… nu există.

Ăăă… stai puțin, dă-i un <play>. Citește. Apoi revino și uită-te la video. E frumos tare…

Ce ziceam?

A, că fericirea, așa cum e descrisă în cărți, filme și povești, nu există.

Da… pentru că fericirea nu e o stare care să cunoască continuitatea.

Fericirea vine în sclipiri. În fulgere. Secunde.

Nu cred că există oameni care să fie fericiți nu știu câte ore pe zi.
Mă rog… sunt unii care cred asta. Doar că le trece după ce se opresc din consumat diverse.

Unde greșim noi?

Căutăm fericirea în rețetele altora.

Credem că fericirea noastră va fi atinsă doar dacă bifăm listele cu chestii despre care lumea spune că te fac fericit…
… o casă mișto.
O mașină mega-ultra-super-giga.
Haine parampampam din revistele alea nebune.
Plus alte chestii materiale pe care oamenii cred cu putere că dacă le ai… ești nelimitat de fericit.
Și bani… mulți bani.
Foarte mulți bani.
Toți banii!

O fi?
Nu cred că e o listă din asta universal valabilă.

Cred că acele secunde de fericire, milisecundele alea, țin de fiecare dintre noi.

Și descoperirea sinelui stă la baza fericirii adevărate.

Spus mai pe scurt… să afli ce te face fericit, să cauți acel ceva și să fii conștient că nici măcar acel ceva nu te duce la fericirea absolută… ca să te țină acolo.

Dar nu se întâmplă așa.
Și vezi asta în valurile de oameni nefericiți. Ori chiar supărați.
Care văd doar cum lumea e nașpa.

Dar dacă ai ochi să cauți… chiar de e nașpa, lumea e superbă.
Doar că nu peste tot.
Și nu tot timpul.
Și probabil că azi, fiind luni, pentru unii nu e. 🙂

Să ai o zi bună!
Zâmbește.