Pe care, imbecilule!

De-acum multă vreme avem creatorii clasici de conținut de tip text, scriitorii.

Și tot de-acum multă vreme avem cronicarii, ziariștii, care tot asta fac… sunt creatori de conținut de tip text.

La un moment dat au apărut bloggerii. Creatori de text de tip nou, pe teme noi – dar nu neapărat, cu abordări mai relaxate ale tonului vocii – dar nu numai.

Toate cele trei categorii (sigur că putem detalia la nesfârșit, am generalizat întru eficiență), fără să le amestec sau să le compar, au de cele mai multe ori grijă de frumusețea limbii române.
Sunt și excepții, desigur, dar pe lângă typo ori adevărate greșeli se întâmplă să ne atace și diverse licențe poetice… nefericite.
Totuși, per ansamblu, se respectă cum se scrie…

Și-apoi s-a dat drumul la rețelele de socializare și s-a cam terminat cu limba română.

S-ă moară să facă, neam unplut de băieți kre se bate parten-parte ku linba, de zici kă lea furat senvișu’!

Shi mai ye shi FTL kre are de zis chesti, c-ă nici nu ști dak vrea a zice cva s-au doar trece print-un AVC.

Și aici apare dilema: cum le spui… că subiect, că predicat, că prepoziții, că alea și că celelalte?
Pentru că-ți pot spune cu încredere că cei care scriu așa… sunt și cei la care tactul și eleganța au prostul obicei să fie colorate în nuanțe pastel. Și șterse.

Ai metoda Pe care, băi, imbecilule!
Adică intri direct în subiect, spunând cu voce tare ce gândești. Nu te reții, te duci full-banana și aștepți și răspunsul.
Care vine cu muci, spume și bale. Negreșit și indubitabil.
Nu cred că e metoda bună. Chiar deloc. Nu cred că ajută pe nimeni.

Ai metoda Salut, așa cum spunea și răposatul Creangă, atunci când vorbești de care, îl pui și pe care, să știe lumea ce zici.
Cum ar fi… dai o explicație, încercând să explici că nu tu ci unul mai deștept decât tine spunea care cum și-n ce fel se face.
Și te vei trezi, de cele mai multe ori, cu un Bine că ești tu deștept, i-a veziți de treaba tha!…

Mai e metoda de a-l aborda pe omul viu printr-un mesaj privat. Salut, am văzut că ai comentat la mine pe pagină. Uite, corect ar fi fost…
Și intri în speță, explicând cu răbdare.
Am încercat și asta. De cele mai multe ori, oricât de amabil și cu tact ai scrie, tot o lămâie ți se întoarce.

Și e metoda Mergi tu la scara ta, că la a noastră deja faci mizerie.
Și cred că e metoda cea mai eficientă pentru a face curat.
Mi-ar plăcea să fie timp, dar nu e… timp să explici fiecăruia în parte.
Mi-ar plăcea să fie energie, dar nu e… energie să stai cu fiecare în parte și să-l iei cu binișorul.
Așa că… ținem locul curat și frumos mirositor pentru majoritate, dând cu calm și fără scandal la o parte oamenii care n-au avut chef să învețe să scrie… dar care au pretenția că e dreptul lor să urle chestii într-o limbă aproximativă dar cu o hotărâre de nestăvilit.

Și lucrez cu oameni cărora soarta le-a fost potrivnică și n-au avut acces la școală.
Știu prin ce trec, dar îi ajutăm să înțeleagă, să-și aleagă o meserie, să devină versiuni mai bune ale lor.
Și-i văd muncind și învățând.
Pentru ei faptul că n-au avut șansa să facă școală este un ghinion care poate fi îndreptat cu niște bunăvoință și ceva efort. Dar doar atât.