In Bucuresti avem 5 masini pentru fiecare loc de parcare. Iar daca vine vorba de centru… avem cate 10 masini pentru fiecare loc de parcare. De fapt, inafara de zona Unirii, despre care poti spune ca are parcare, si excluzand zonele unde se afla cate un mall… nu avem parcari ci doar niste insulite cu locuri de parcare. [foto: chera.ro]
In conditiile astea fiecare loc in care poti sa arunci tabla este dorit si cautat cu ardoare.
Si astfel s-a nascut meseria de parcangiu – a nu se confunda cu angajatii Dalli, sau altele de acelasi gen. Parcangiul este un om fara ocupatie legala. Fara drept legal de a bloca sau permite accesul pe locul de parcare pe care il “pastoreste”. Fara dispensa de la primarie sau de la ADP. E dotat doar cu mult tupeu.
Parcangiul este un parazit. Un parazit abuziv.
El blocheaza – cu ce-i vine la mana – locurile de parcare, atunci cand se elibereaza, iar cand un alt sofer apare… ca o boare, parcangiul ridica barajul si cere in schimb modica suma de 5 lei, 10 lei, sau “cat vrei mata, shefu” (unde “cat vrei”>5-10 lei).
Ce face el pentru banii aia? Nimic. Nu te ajuta pe tine cu nimic, iti vinde doar ceva ce nu-i al lui.
Ce drept are sa-ti ceara banii aia? Niciunul.
Unde ajung banii aia? Crede-ma, nu intretin o familie de 12 puradei mici si amarati, cunosc cazuri in care ajung in rezervorul unei masini mai scumpe decat apartamentul din Militari in care locuieste cel care tocmai a dat 7 lei pentru a-si lasa masina la Universitate.
Si, va rog frumos, nu ma luati cu povesti lacrimogene despre oameni amarati si cu probleme, fac prea multe lucruri pentru cei cu adevarati amarati ca sa nu recunosc teparii. Profilul parcangiului clasic este barbatul tanar, in putere, care ar putea lucra oricand intr-un loc de munca de om normal.
Dar pentru asta trebuie sa ai chef de munca. Si sa te multumesti cu bani mai putini: 10 locuri de parcare aflate “in grija”, estimam ca fiecare loc este ocupat de 5 ori pe zi si ca fiecare sofer lasa macar 5 lei… totalizam 250 lei pe zi. La 20 de zile lucratoare pe luna asta inseamna un salariu de 5.000 lei. Cinci mii de lei, zic, pe luna. Iar calculul zice ca locurile se ocupa de 5 ori in 8 ore, clar mult subevaluat in estimarea noastra.
Dar ce ma lasa cu gura cascata de fiecare data e atitudinea omului atunci cand intra in contact cu parcangiul. Soferul se roaga, cumva umil, de parcangiu pentru a-i face rost de un loc de parcare. E un fel de ploconire reciproca, in conditiile in care unul e un sarlatan marunt, iar celalalt platitor ilegal.
Am avut ieri in fata secventa asta, am iesit cu pitica la o plimbare inghetata prin Cismigiu. Un parcangiu urla, injura si dadea din maini in timp ce indruma un sofer pentru a parca o masina. L-a indrumat prost, i-am dat un claxon scurt, sa-i arat ca nu e loc. S-au dat jos tinerii din masina si au inceput sa impinga. Nu, el n-a pus mana, ca… nu scrie la el in fisa postului ca trebuie sa si munceasca fizic, el e un fel de manager.
La sfarsit mi-a oferit si mie un loc, “ca-s barosan” a zis el. I-am replicat acru ca nu-s barosan, ci “ca-s miezul”. A fost de acord cu mine. Eu n-am fost de acord cu el. Am parcat dupa colt, unde hegemonia regelui parcarilor nu se mai facea simtita.
Si-asa fac de fiecare data. Ca nu am nicio problema sa platesc toata motorina care s-a ars pentru a duce toate bucuriile catre copiii si batranii cu probleme, dar am o problema in a da si 1 leu unui parazit abuziv si tupeist.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.