Ca sa ne fie treaba clara de la inceput: imi iubesc orasul. Si mai ales tin la oamenii din el. Nu la toti, dar la multi, ca-s multi oameni frumosi in orasul asta.
Si trebuie sa spun ca, cel putin in parte, mi-am organizat viata in asa fel incat cele naspa din orasul asta sa deranjeze cat mai putin.
Totusi, asta nu inseamna ca nu-mi doresc mai mult de la orasul asta. Nu pentru mine ci pentru noi toti.
Ma scuzati, am zis “mai mult”?! Imi cer scuze, voiam sa spun ca-mi doresc macar sa se mentina. Macar sa se intoarca acolo unde era acum ceva ani, la nivelul de-acum cativa ani, atunci cand lucrurile din orasul asta mergeau cel putin decent.
Acum… ne-am obisnuit sa ignoram jegul. Ne-am obisnuit cu faptul ca pietonii merg pe strada, alergati, claxonati si stropiti de masini, ni se pare normal ca mamele cu copii mici sunt nevoite sa se strecoare pe langa masinile parcate pe trotuar.
Suntem obisnuiti sa vedem cum copiii nu mai pot iesi din curtea scolii decat sarind peste masinile aruncate in toate partile.
E o chestie uzuala sa ne vedem bunicii scuipati pe trecerea de pietoni.
Ni se pare normal, ca nici n-avem incotro, sa ne lasam masinile parcate in toate felurile, in toate locurile.
Ni se pare normal, dar nu este.
Si sa nu-mi spuneti ca primarul nu este vinovat. Pentru ca el este cel de la care asteptam toti o schimbare in satul asta inghesuit si cocosat de probleme. El este cel care si-a asumat sa faca putina ordine, sa ne mai scape de gropi, de maidanezii care ne musca bunicile, de gainarii care ne alearga copii pe trecere, el a promis ca va face aerul ceva mai respirabil.
El, nimeni altcineva. El, de bunavoie, nu l-a obligat nimeni.
Nu l-a luat nimeni de pe strada si l-a pus cu forta acolo.
El a vrut. El a cerut. El si-a dorit. El si-a asumat.
El a promis. El mi-a promis mie, el ti-a promis tie.
Unde am ajuns? Incearca sa faci un exercitiu astazi: cand pleci de la munca sau de la scoala, cand iesi din casa sau de unde esti acum, deschide ochii cum trebuie si nu mai ignora ce e nelalocul lui.
Priveste lucrurile pe care le vezi pe strada intr-un fel rece, fara sa omiti chestiile cu care te-ai obisnuit, fara sa ignori scarbele asa cum faci in fiecare zi.
Dupa ce faci treaba asta pentru 20 de minute, macar, o sa simti aceeasi senzatie de om inselat, de om tras pe sfoara, de om caruia i-au fost inselate asteptarile.
O sa simti si tu ca pe primarul tau, oricare ar fi ala, il doare-n……… de tine.
Apoi facem asa:
Printeaza imaginea de mai jos. Completeaza cu pixul ce vrei tu pe linia punctata si posteaz-o pe toate retelele de socializare unde esti activ, trimite-o pe mail prietenilor tai, share-uieste-o pe forumurile unde postezi.
De ce? Pentru ca schimbarea incepe de la noi. De la noi, cerindu-i celui care ne-a promis sa-si tina cuvantul.
Impingandu-l de la spate pe nesimtit sa se tina de cuvant.
O sa incep sa scriu mai mult despre oras. Pentru ca mi se pare ca l-am tradat. Mi se pare ca noi toti l-am tradat. Il luam asa cum e, luam ce-i bun si injuram ce-i rau, dar pentru el nu facem nimic. Nimic.
Asta este primul pas, sa vorbim despre el, sa-i spunem primarului si intregii gasti de… baieti si fete, ca ne pasa. Si ca ii vedem ca nu fac nimic bun.
Si ca… ii iubim. Mult.
Completeaza textul ala sau fa altul si da-i aluia share.
Spune ceva, nu mai sta degeaba. Pentru tine, pentru copilul tau, pentru parintele tau.
Pe vremuri presiunea se facea iesind in strada, scandand, urland. Poate se va ajunge si la asta, nu stiu.
Suntem, insa, in 2013. Il poti face pe primarul tau sa te auda si fara sa te duci sa-i urli la fereastra, fi-i-ar fereastra de ras!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.