Dă-i un play…
M-a educat mama să cred în muncă. Să respect munca. Să-mi bazez așteptările și dorințele pe cât știu că am muncit.
Îmi place ce muncesc și mă consider cumva norocos pentru că am ajuns să fac ce fac acum.
În același timp mă bucur că m-a dus capul să înțeleg încă de-acum nouă ani ce potențial are netul și să pornesc blogul ăsta, apoi alte proiecte online.
Chiar îmi place ce fac, cu toate că-mi ocupă mult timp.
TV, blog, producerea de conținut, alte proiecte în care sunt implicat… toate sunt mari consumatoare de timp.
Așa că sunt momente când, în loc să stăm de vorbă, în loc să râdem împreună, în loc să comunicăm… stăm ca niște palii cu laptopurile în față și cu telefoanele în mâini.
Sunt momente când trebuie să iei o pauză.
Ce e cu clipul de mai sus?
O campanie simpatică în care, dacă ești în stare să lași naibii calculatorul deoparte, primești premii pachete alintaromate și excursii (Covasna, Poiana Brașov și Sighișoara).
Adică intri pe site, pornești cronometrul de-acolo și în timp ce stai de vorbă cu un prieten măcar două minute, adică 120 de secunde… ești înscris la premiu.
Două minute. 120 de secunde. Hai că nu-i mult!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.