Oameni speriati… noi.

cabral.ro Dap, vremea imprumutatului canii de zahar de la vecinu’ a trecut…

Acum ne soptim la usa blocului, printre dinti, un „buna dimineata” sters, ne ridicam stergatoarele de la masini cand ne prindem in off-side, punem anunturi la avizier cand un anumit vecin isi renoveaza casa si cara (la naiba!) molozul cu liftul…

Ne-am instrainat, s-au rarit si vizitele prietenilor la o bere si un scrabble, traim printre straini si-i suspectam pe toti…

Azi am iesit pe strada, impreuna cu copii de la ProFm, sa impartim flori.
Vreme frumoasa, lume multa pe strazi, noi schimbam locatia din cand in cand (pe ATV-uri) si intinzand o mana in care statea mandra cate o zambila spuneam zambind „La multi ani din partea ProFm”…

Baietii de la ProFm sunt misto, oameni calzi, comunicativi si… (evident) vorbareti. EscuVintilaNonoSaraGreggTurla, a fost si ala negru de respira cantand, Kamara… deci trupa chiar misto.

Dar nu de ei vroiam sa va vorbesc, ci de fetele si doamnele de azi… Speriate. Cred ca asta ar fi cuvantul potrivit. Tematoare, parca nu le venea sa creada ca le ofera cineva ceva gratis, le priveam in ochi si in primele secunde asteptau circumspecte sa auda ce au de facut pentru zambila aia.
Deabia dupa ce vedeau ca nu era nici un trick ascuns se relaxau, multumeau, deveneau romancele pe care le stiam.
Unele ne certau ca ne vad prea rar, altele ne-au felicitat pentru ce facem, o doamna mi-a zis ca la tv sunt mai gras, alta ca ar trebui sa-i rup o mana lui Stiven, s-au deschis si au comunicat asa cum ma asteptam.
… dar la inceput, atunci cand auzeau „buna ziua” si cand vedeau ca li se intinde o mana cu ceva tresareau nervos si incercau sa se indeparteze.

Am fost si anii trecuti cu dementii de la ProFm sa impartim flori… parca totusi doamnele nu erau atat de reticente.

Se pare ca ne instrainam din ce in ce mai mult, ne indepartam de ceilalti, interactiunile inter-umane sunt din ce in ce mai rare, iar atunci cand se intampla ne asteptam sa fie ceva rau.

S-au dus vremurile cand ceream o cana de zahar de la vecinu’…

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • kirighi
    • 01.05.2008

    Eu am mai multa incredere in oameni .Daca ati observat cei ce sunt mai saraci sau mai loviti de soarta ei sunt singurii care se bucura cu adevarat cand vede ca pe cineva ii intereseaza soarta lor sau numai asa de prietenie .Ei stiu sa reactioneze si sa ajute ,chiar daca nu au cu ce ,doar o vb. buna spusa la timpul potrivit , ajuta f mult .Mie una imi place sa raspund mereu prin zambet ,in special cand sunt in societate chiar daca poate nu sunt in dispozitia necesara :).Tot ce trebuie e sa avem incredere si respect ptr. ceilalti.

    răspunde-i
  • Lars
    • 03.03.2008

    Hmm, inseamna ca eu sunt norocos ca imediat dupa ce m-am mutat am batut la vecina sa-i cer un … topor. Si chiar mi-a dat. 🙂

    răspunde-i
  • Fuzzy Lumpkin
    • 02.03.2008

    Nu, dar in schimb te face om… 😉

    răspunde-i
  • cabral
    • 02.03.2008

    @ monkey – si egoismul dar… parca mai e ceva, inca nu pot sa-l explic in cuvinte, cand imi vine iti spun.

    @ blogos – nush’ ce sa zic…

    @ meekuu – daca eram in „nudu” gol si vopsit in culori de razboi, era ceva…

    Lasand gluma, nu ma refeream numai la mine, pe mine ma identificau mai usor (ce vrei, negru de la teveu), ma uitam la cum reactionau la ceilalti…

    @ Fuzzy – nu… asta ma face un nostalgic?

    @ georgia – dap, involutie.

    răspunde-i
  • Fallen Angel
    • 02.03.2008

    Asta e… instinctul de conservare… 🙂

    răspunde-i
  • Cristina
    • 02.03.2008

    S-au dus vremurile acelea in special in orasele mari. Orasul meu natal este Campulung-Muscel, acolo inca mai poti oferi sau cere o cana de zahar de la vecinul, inca poti sa il saluti cu zambetul pe buze, sa il intrebi ce a mai facut in ultimul timp, ce mai face. E adevarat, nu stiu cat o sa mai dureze…

    răspunde-i
  • Papermoon-ul
    • 02.03.2008

    Da, femeile is parca mai panicate ca pe vremea mamelor noastre. Oamenii se instraineaza si se transforma in „vietati occidentale” ca asa e trendul..In filme nimeni nu cere o cana de ulei, zahar sau ceva de la vecini. E mai cool – cand te muti in cartier (in filme!) iti vine vecina cu o placinta (hahahaha, no shit!)
    Dar sa stii ca inca mai poti sa ceri o cana de zahar sau o juma’ de paine, la noi acolo in BErceni city..Numa’ sa fii atent de la cine ceri..Ca daca iti pui problmea cu „ce-o sa zica vecina daca ii cer o cana de zahar?!” s-a terminat ..Nu s-au salbaticit chiar toti..Eu cred ca mai e o speranta. Pe vremuri eram apropiati pentru ca eram saraci toti, mai stii?
    Oricum foarte frumos gestul vostru. Sa zicem ca esti iertat de „bestelelala” pe care ti-am tras-o cat am stat in spatele tau la Piata de Flori:)) Orice barbat care blocheaza o strada ca sa cumpere un brat de flori trebuie iertat:))

    răspunde-i
  • bimus
    • 02.03.2008

    bucurestiul te transforma .. parerea mea .. anul trecut cand am venit pentru studii eram foarte fericit ca am plecat din Galati .. si ca fac ce-mi place aici .. insa dupa un an observ ca parca sunt obosit .. ceva nou greu ma mai misca ..
    a venit 2008 si am facut un pact cu mine ca trebuie sa nu mai fiu asa si intr-adevar .. mi-am mai revenit 🙂 si este mult mai bine ..
    probabil ca ei au fost plictisiti si au ramas asa ..
    nu stiu daca ai vazut .. dar toti care merg in bucuresti sunt cu capul plecat, trebuie sa facem ceva ca lumea sa reinvie – o parere asemanatoare o are si florin piersic jr. si eu il sustin .. trebuie sa incercam sa facem ceva pentru ei

    răspunde-i
  • larisa
    • 02.03.2008

    Tot ceea ce acum o perioada de timp era normal , firesc, frumos ; astazi s-a transformat intr-un lucru neobisnuit , un lucru usor special.. s-au a disparut …..traim vremuri unde nu se mai pune pret pe respect , pe traditie s-au obiceiuri …..iar cei care totusi mai fac gesturi frumoase ori sunt trecuti de a 2 a varsta , ori sunt considerati „pampalai„, ori asteapta statui….pacat

    răspunde-i
  • james crissilv
    • 02.03.2008

    nu mai vrem sa fim asa cum ar fi trebuit sau cum simtim. suntem rai in primul rand cu noi insine si vrem sa ranim in jurul nostru.
    ma bucur sa il redescoper pe cabral.
    o zi minunata iti doresc

    răspunde-i
  • Loading...