O să vorbesc acum în numele câtorva dintre prietenii noștri, cei cu care am vorbit destul de mult în ultimul timp despre achiziționarea unei case sau a unui apartament… cam toți au aceleași păreri, toți împărtășesc aceleași idei și concluzii.
Dragii noștri dezvoltatori imobiliari,
vă scriu acum liniștit, fără obidă, nu dintr-o pornire dată de frustrare ci doar pentru a vă transmite câteva informații ce s-ar putea să vă ajute. Și – în consecință – pe noi:
- Nu mai construiți case de 90 de metri amprenta la sol pe terenuri de… 91 de metri. Ideea pentru care unii se chinuie să se mute de la bloc la casă este să aibă măcar cinci metri pătrați de curte. Dacă faci o casă de-ajunge câinele să-mi bată obrazul că n-are pic de iarbă și că trebuie să învețe să-și facă nevoile la toaletă… nu e treabă.
- Nu mai construiți la Țuța cu Crăci, anunțând apoi cu surle și trâmbițe că ați dezvoltat mare minunăție în Băneasa. Că orice idiot cu un program de navigație știe să vadă că Țuța cu Crăci nu e în Băneasa. Și, în plus, așa proști cum suntem… ne-am prins și noi că în Băneasa n-au oi! Și – apropo – știm și că Pipera nu-i Tunari. Și nici Apărătorii Patriei nu e IMGB, nici Serele Berceni nu-s la Piața Sudului.
- Nu mai construiți cu materiale de rahat. Desigur, nu suntem cu toții ingineri constructori, dar unii dintre noi au incredibila capacitate de a deosebi rigipsul normal de cel rezistent la apă. Sau de temperatură. Le-au făcut ăstia colorate, e ușor chiar și pentru noi: alb, verde, roz, mov… cumva ne prindem!
- Nu mai instalați sanitare de trei lei. Nu mai trageți fire de curent de doi bani. Nu mai puneți ferestre termopan de 1 cent. Pentru că noi, așa proști cum suntem, venim la vizionări cu câte un inginer. Care vede toate mizeriile astea… și ni le transmite.
- Nu mai cumpărați terenuri în mijlocul câmpului, pentru că acolo e mai ieftin. Desigur, ne place natura, dar dacă la iarnă stau atât de departe încât până și animalelor sălbatice le e lene să ajungă până la mine… totuși, ceva-mi spune că stau prea departe.
- Nu mai construiți 17 case pe 300 de metri pătrați. Desigur, e mai economic așa… dar chiar și dacă am o relație perfectă cu vecinul meu, aș prefera ca atunci când fac dragoste cu soața la mine în dormitor… să nu-l mângâi și pe vecinul, care e la el în dormitor. Casele lipite între ele sunt blocuri..
Lista asta ar putea continua, dar voi sunteți oameni inteligenți și înțelegeți: nu mai construiți chestii de rahat.
Nu e vorba de lux. Este vorba ca atunci când pui mâna pe un lucru să-l faci de bun simț.
Să pui niște uși care să nu zboare de perete la o tuse și-un sughiț, un parchet care să nu se umfle doar dacă îi arăți un pahar de apă, să nu folosești armătură de casă de păpuși, termopane care nu se închid decât dacă le muți un scoci peste ochi, chiuvete la baie pe care dacă te apeși puțin îți nenorocesc unghiile de la picioare, siguranțe care sar doar după ce-a ars toată casa, țevi care se sparg la prima bășinuță a hidroforului… și lista asta – din cauza unora dintre voi, dezvoltatorii imobiliari – este interminabilă.
Sunt sigur că nu e o afacere ușoară. Sigur e cu bătăi de cap, nervi, agitație și risc.
Și e normal ca ceea ce faceți voi să fie pentru un profit.
Respect asta, este o întreprindere economică ce prin definiție ar trebui să fie aducătoare de profit. Dar nu și de blesteme.
Profitul cu măsură crează clienți fericiți. Altfel ești doar un alt combinator care-a tras în piept niște fraieri.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.