Anul trecut un prieten de-ai mei a început un business.
La un moment dat afacerea lui a prins aripi după ce a reușit să semneze un contract cu un partener mare.
A prins trenul ăsta după ce a participat la o licitație și a câștigat-o fără combinații și alte metode ajunse prea populare pe la noi…
Ei bine, treaba a crescut, afacerea lui s-a făcut măricică, au început să vină și ceva bani.
Anul trecut în perioada sărbătorilor al nostru a zis să facă un gest de curtoazie, a luat un cozonac din ăla bun, o sticlă de vin și s-a dus la directorul general al firmei respective.
Directorul… un român care s-a întors în România după 30 de ani, l-a primit la el în birou.
Al nostru intră în birou, pune chestiile pe biroul directorului și zice:
– Bună ziua! Acum, că tot vin sărbătorile, v-am adus câte ceva simbolic… sper să vă placă.
Domnul director se uită la cozonac, se uită la vin și întreabă cu o voce plată și lipsită de orice inflexiuni:
– Dar cum facem, domnule Costache, suntem rude de-am ajuns să ne facem cadouri?
Al meu a intrat în pământ de rușine…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.