Da-i [play] si citeste.
Un week-end. Ciudat. Cel mai ciudat week-end de care imi pot aduce aminte. Sentimente mai amestecate, stari mai ciudate, ape mai calde si-apoi prea reci n-am mai intalnit.
Deznadejde si tristete, abandon si regrete imposibil de coagulat in cuvinte… amestecate cu felicitari si aplauze, speranta si ganduri calde… un week-end complet intors pe dos.
Am inceput week-end-ul la Sinaia, am condus-o pe Diana. A urmat nunta lui Brigitte si-a lui Ilie Nastase. Apoi ne-am dus la botezul micutei si dragalasei Sofia. Totul intr-un singur week-end.
A plecat Diana. De tot. A murit, adica. O fata incredibil de calina, de calda, de placuta. Si desteapta. A adormit. A dormit pentru ultima data. Si-am privit din nou, cu sufletul mototolit ca o foaie de hartie, cum prea multe fețe tinere erau brazdate de lacrimi, era palpabila deznadejdea si cu toate ca ele, cuvintele de incurajare, erau acolo… tot ce era, de fapt, era jelania. Pentru ca Diana a fost un om prea bun care a plecat mult prea devreme.
Au urmat, apoi, celelalte evenimente.
Un sfarsit dureros, urmat de-un mijloc fericit si-apoi de-un inceput.
O ordine nefireasca a unor evenimente normale… si totusi atat de puternice.
Este luni, ora 11:45 A.M., imi vad de treaba pe care o am in calendar… insa simt ca trebuie sa ma opresc, sa mai trec o data prin week-end-ul asta, sa incerc cumva sa inteleg… a fost ceva de invatat sau e doar o felie din viata noastra?
E o lectie din care unul destept ar trage niste invataminte sau o felie de viata care are doar impact emotional pentru mine dar nici-o invatatura?
Nu stiu.
Pa, Diana.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.