O lezbiancă violentă, dom’le!

De când l-am văzut pe individ mi-am zis că e ceva greșit cu el. Îmbrăcat pe fiță, așa, dar era clar disconfortul pe care îl dădea sacoul modern și futurist, croit tare ciudat. Iar pantalonii erau strânși pe el ca citațiile pe datornicii la ANAF.

Am ajuns la petrecere devreme. Nu a fost genul de party care-mi place mie, d-aia cu muzică mișto și oameni care dansează.

Era o chestie din asta de fandoseală la care merg oamenii să-și arate hăinili ălea bune și bijuteriili ălea scumpili.

Nu mă dau în vânt după fandoseli, dar am apucat să promit că mă duc. Așa că m-am dus devreme. Ca să pot pleca devreme…

M-am învârtit de colo-colo până m-am găsit cu niște colegi, ne-am pus pe râs.

Și-atunci l-am observat, strâns tot de pantaloni și cu ciorapii la vedere. Avea o față de băiat dârz, care juca siguranța.

Privea destul de fix către două fete ce-și povesteau lucruri și zâmbeau relaxate. Se apropia tiptil de ele, poposind ba la un platou cu fursecuri, ba făcându-se că admiră un tablou.

Fetele… după cum ziceam, relaxate.
La un moment dat, înainte să se îndepărteze, una dintre ele s-a făcut că se apleacă să-i spună ceva la ureche celeilalte și a cam – că n-am cum să-i spun altfel – a cam ciupit-o de un sân.
Astalaltă, ciupita, a zâmbit dar nu s-a tras, semn că ciupeala nu era nici accidentală și nici vreo noutate.

Și uite cum a rămas ciupita singură, iar băiatul cu sacouașul incomod și-a dat seama că e momentul să atace.

Eu, marțafoi bătrân, urmăream scena cu gura pân’ la urechi…

Și se apropie băiatul mulat de ciupită, se pune fix în fața ei și-i spune o vorbă.

Ea zâmbește reținut, răspunde ceva și se reorientează cumva cu un umăr către el.

La mine în cartier asta înseamnă “Boss, ai zis, ți-am răspuns politicos, acum ia-ți viteză că nu-i loc…“.

Băiatul cu ciorăpei n-a înțeles mesajul și s-a proțăpit iar în fața ei, spunând ceva în timp ce-i flutura ciupitei un deget pe sub nas.
Fata a făcut un pas în spate.

În momentul ăsta revine cealaltă fată, ușor încruntată. O întreabă din priviri pe ciupită că “Ce e?“… Ciupita ridică din umeri.
Se schimbă niște replici. N-am prins cuvinte, dar din badilenguigi era ceva de genul “Nu vrem să vă mai reținem…”.

Băiatul cu jeanșii strânși pe trup se uită la ele cu sprâncenele ridicate, zâmbește superior, dă din mână a lehamite și trece printre ele lăsând impresia că se îndepărtează.
Fetele dau să înceapă să zâmbească… moment în care el se întoarce pe un picior și nonșalant îi trage o mare palmă peste cur ciupitei. Băi, dar a dat sărăcia de i-a sărit fetei poșeta de pe umăr!

N-am apucat decât să fac ochii mari că prietena ciupitei îi aruncă ăstuia paharul de șampanie în față.
Al nostru dă să se ferească înspre spate, se dezechilibrează și se proptește ușor crăcănat și cu fundul în masa de bunătăți ce stătea plină în spatele lui.

Ne pornim să intervenim în timp ce băiatul cu sacoul ciudat croit urlă un “Făăăăă!” pe jumătate fiară rănită, pe jumătate sirenă de Pompieri.

La care fata îi spune tare, citeț:

– Fă să-i spui lu’ mă-ta!

Și-i administrează un mare și elocvent șut în ouțe. În punguța cu doi bani. În borcanul cu gogonele. În sacoșa cu prunuțe. În plasa cu nepoți. În testicole, zic.

Blugii mulați rău, după cum spuneam. A intrat vârful de la stiletto de i-a pus prostata pe rinichi…

Ăsta a scos un sunet compus, jur că am auzit pe două voci, simultan, și guiț! și chiț!… s-a apucat de podoabe și s-a prelins pe lângă masă.
Fetele au plecat.

Oamenii nu înțelegeau ce s-a întâmplat și au sărit să-l ajute pe băiatul cu blugii mulați, întrebându-l care a fost faza.

El, după vreo 10 minute de auto-masat sacoșica cu bunuri de valoare, ridică ochii înlăcrimați și spune:

– Era lezbiancă! Violentă!