O experiență extraordinară? Să zâmbești de pe cea mai înaltă clădire din lume!

Comentarii

• Catalin Zălog

  publicitate

  Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

• Nico

  • 29.10.2014

  Este o clădire mai mare pe nume KINGDOM TOWER are 1000m

  • Cabral Ibacka

    • 29.10.2014

    Nu e. Încă se construiește. 😉

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Dana

  • 19.08.2014

  Momentul ce imi va ramane in suflet si minte pentru toata viata, a avut loc in weekend-ul ce tocmai a trecut. Intrucat nu am fost in stare sa ne facem rezervari din timp pentru un weekend prelungit la mare, am ales sa ne plimbam prin frumoasa Romanie. Am descoperit astfel locuri minunate ce te frapau prin peisajele de o frumusete de nedescris in cuvinte. Vineri seara ne-am cazat la Ranca si sambata dimineata am pornit pe Transalpina – unde am mancat cea mai buna tocana de oaie la o stana, ne-am dus in Deva, Hunedoara, Hateg, Petrosani si ne-am intors spre casa duminica, pe Valea Jiului. Am sarit partea cu cazarea de sambata? Apai atunci s-a intamplat momentul de neuitat. Sambata, dupa ce am vazut ce era de vazut, am oprit la Lacul Cincis pentru a ne caza. Evident, ioc locuri de cazare, asa ca am decis sa mancam acolo si sa cautam cazare in Hateg. La plecare, proprietara restaurantului ne-a intrebat ce mai vizitam. I-am raspuns ca vrem sa mergem dimineata la Manastirea Prislop, la Sarmisegetuza, Rezervatia de Zimbri, etc. „La Manastire??? Vaiii, azi au venit niste turisti aici si au spus ca au stat 6 ore la coada!!!” a exclamat impacientata doamna. Logic, in traseul planuit de noi, era exclus sa pierdem 6 ore. Asa ca, cu mare regret, am scos Manastirea de pe ruta si am „reconfigurat traseul”. Am plecat spre Hateg sa ne cazam. Acolo….supriza! Niciun loc, dar absolut niciun loc liber! Sa ne intoarcem la Deva, pentru ca mai apoi, dimineata sa ne reintoarcem in Hateg, nu aveam cum! Am ales sa dormim in….masina. Am parcat pe o strada laturalnica si da-i somn! Ma gandeam ca probleme pe care le am cu spatele vor face ca dimineata sa ma trezesc intepenita, cand colo…. Dimineata m-am trezit in fata Manastirii Prislop (domnul meu se trezise la ora 05:00 si s-a gandit ca „De ce, nu?”) Desi nimic nu mai anunta vizita noastra acolo, am reusit! Am ajuns la mormantului Parintelui Arsenie Boca unde brazii inalti, miile de crini si linistea absurda, m-a facut sa ma simt ciudat! Ciudat de bine, de linistita, de….fericita! 🙂

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Gabryell

  • 19.08.2014

  Hmm, o intamplare … Nu mi-au lipsit niciodata intamplarile care sa-mi marcheze placut viata si amintirile . As putea povesti multe din peripetiile traite in concedii sau excursii. Insa prefer sa povestesc o intamplare de la pescuit, unul dintre hobby-urile care prezinta ceva slabiciuni ale sufletului meu…
  Un 22 August, ziua mea de nastere si sotia imi face cel mai frumos cadou , o partida de pescuit de doua zile. Nici nu stiu cand mi-am pus la punct toate necesare si am plecat , eu, sotia si fetita mea. Campare, cort, aer curat si… pescuiiiit !!!
  Nu are rost sa mai mentionez cum sta treaba cu naditul , pregatirea monturilor si adoptarea diferitelor tehnici de pescuit. In acea seara, avertizorul unei lansete suna de mama focului si m-am repezit sa ridic batul. Intep si greutatea de la capatul celalalt mi-a dat de inteles ca avea sa ma mandresc cu o frumusete de peste… Aproape de mal, ii vad spatele imens si tremurul ma luase de la varful degetelor de la picioare pana in varful ultimului fir de par din cap.
  I-am cerut sotiei sa-mi aduca minciogul pentru a putea sa-l iau in siguranta si sa-l aduc pe mal. In acel moment am vazut mirarea sotiei , si am auzit intrebarea de care-mi era cel mai frica : Ce e ala , care este minciogul ???
  M-am oprit din tremurat si dadusem in ceva dintre nervi si slabiciune. Pestele parca a simtit si intr-o clipa am simtit cum scuipa acul din gura si …s-a duuusss!!! Ma gandeam ca de aici pleaca totul si asa imi va merge toata partida. Nevasta-mea ma incurajeaza ( de la distanta) ca va fi mai bine…
  Ma asez si nici nu stiu daca sa fac plaja, sa ma joc cu fiica-mea, cu broscutele, sa fac poze la peisaje. Orice, numai de pescuit nu…
  Colega de apartament insista sa ma incurajeze. Intr-un tarziu , scot minciogul si i-l arat. Ii fac si o poza , pentru orice eventualitate, sa tina minte.
  Seara, cand fiica-mea si nevasta-mea s-au bagat in cort, eu inca ma rugam la Dumnezeu sa mai vad o coada de peste , asa de ziua mea…
  In acea seara , am prins trei crapi de 3,5 si respectiv 5,5 kg… Cred ca niciodata nu m-am bucurat mai mult ca m-am nascut in August….

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Dumitru Pintilie

  • 18.08.2014

  Experienta mai mult decat placuta, a fost descoperirea Apusenilor… locuri demne de raiul oricarei religii, cu padurile salbatice, cu straini care se uitau invidiosi la noi, pentru ca avem asa minunatii. Pesteri cu formele fantastice ale stalactitelor si stalagmitelor, in care cuvintele nu sunt de ajuns sa descriem starea estatica ce te cuprinde la vedera lor… natura este cel mai mare artist din totdeauna; ghetari ascunsi de milenii (da, avem si ghetari in Romania, ascunsi, dar reali!), cristale crescute pe pereti, sfidand orice lege fizica… Am gasit in Apuseni si oamenii care nu stiu de manele si cocalari, pentru care timpul are alta dimensiune, viata lor curge in ritmul cresterii brazilor, a muntilor pe care traiesc. Tot ce am trait in periplul meu prin eleganta salbaticie a Apusenilor, mi-a readus curajul de a spera in lucruri mai bune pe viitor… inca avem unde sa ne incarcam mintea cu frumos, cu fantastic si cu Dumnezeu, oricare ar fi el pentru fiecare.
  Incercati… o sa fiti surprinsi!

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Serban Magda

  • 18.08.2014

  Momente frumoase, privelisti wow si locuri superbe vizitate sunt multe insa cu mult mult drag imi amintesc mereu de o intamplare prin care am trecut in aeroportul din Viena 🙂
  Am plecat imediat dupa Craciun in Viena impreuna cu prietenul meu – buget mic asa ca dupa sarbatori, cursa low cost, planuri de plimbare, vizite etc. In ultima zi ne-am lasat dusi de val cu plimbatul si cumparaturile incat nu ne-am calculat bine timpul si ne-am trezit ca eram in centrul Vienei cu 1 ora inainte de decolarea avionului!
  Am luat-o la fuga catre hotel, ne-am luat bagajul, am luat metroul – am mers 4 statii in directia gresita, ne-am intors, am luat trenul, am ajuns in aeroport, am intrat in terminalul gresit, am cautat terminalul corect, am ajuns la casa…avionul tocmai decola!
  Bani ioc – vreo 3 euro, bilete nema – cursele low cost o data pierdute, pierdute raman…am alergat prin aeroport cautand ceva cunoscut – Taromul! La ghiseu era un domn trecut de 40 de ani, roman, lucrase 15 ani la Tarom in Paris. I-am povestit patania, ca am pierdut avionul catre casa, ca nu ne putem programa la urmatorul zbor si ca nu mai avem bani – ne-a spus ca singura solutie este sa luam bilete dus-intors catre casa deoarece sunt mai ieftine decat cele pe un singur sens insa trebuie sa facem cumva rost de bani.
  Ne-am scotocit pe toate cardurile, biletele erau 220 euro, noi am reusit sa adunam 180 – am sunat in tara, prietenii lefteri (ii iubim pentru personalitatea lor :)) ), parintii plecati la munte, iar noi ne gandeam deja cum o sa dormim in aeroport desi urmatoarea zi eram amandoi asteptati la serviciu!
  Ne-am intors la ghiseu, am vorbit cu romanul nostru de la Tarom, i-am explicat situatia – ne lipseau 40 de euro pentru a lua biletele…am inceput sa ii explic ca o sa ii dau bomboanele si magnetii cumparati cadou pt cei de acasa numai sa ne ajute cumva :)).
  Domnul a sunat atunci la Tarom in Bucuresti (nu cred insa ca a facut-o deoarece era impresionat de oferta mea de magneti si bomboane cu mozart), i-a explicat doamnei care a raspuns situatia – ca are doi disperati care au pierdut avionul si nu au bani destui de intoarcere
  Domnu simpatic – „Ce facem…le emit bilet asa fara sa aiba toti banii??”
  Tanti isterica – „Daca vrei sa faci asta, atunci o faci pe banii tai!”
  Nenea a inchis atunci telefonul, ne-a zambit si ne-a spus ca ne plateste el diferenta!
  WoW!! Bucurie, imbratisari de parca tocmai scapasem dintr-o zona de lupta si promisiuni ca ii returnam banii cand ajungem acasa!
  Nenea simpatic a zis ca nu este nevoie, ca are si el o fata la Paris, asa cam de varsta mea si ca isi doreste ca cineva sa faca un gest bun si pentru ea daca o sa se gaseasca si ea vreodata intr-o astfel de situatie.
  A inchis ghiseul si cu biletele in mana ne-a condus pana la poarta de imbarcare….cred ca s-a gandit ca la cat de aiuriti suntem pierdem iar avionul si ramane cu noi pe cap :))
  Cand ne-a emis biletele dus-intors ne-a intrebat cand sa ne treaca data de intoarcere – raspunsul nostru unanim „nu conteaza, nu ne mai intoarcem aici niciodata”. Anul trecut in octombrie ne-am intors in Viena si am avut cel mai frumos concediu :D.
  Stiu ca m-am lungit cu povestea insa pe scurt cam asta este amintirea mea cea mai draga – nenea simpatic de pe aeroportul din Viena care ne-a platit biletele spre casa si care a stat cu noi o ora la poarta de imbarcare povestindu-ne despre familia lui! 🙂

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Bogdan

  • 18.08.2014

  O experienta pe care nu o pot uita niciodata s-a petrecut chiar in acest an, exact la inceputul verii. Dupa ce am castigat cu trupa mea de dans un concurs national, am avut ocazia sa mergem la etapa internationala ce s-a tinut pe coasta Croatiei, in Porec.
  Aveam asteptari mari de la toata aceasta „aventura”, desigur, dar in final mi-au fost depasite cu mult. Concursul? Locul 9 din 17. Mondial! Foarte ok si multumiti am fost, avand in vedere competitia. Insa atmosfera, locul de desfasurare, si toata experienta m-a lasat fara cuvinte. Pe langa tot ceea ce am trait in acele zile, cel mai mult mi-a placut sentimentul de libertate, lipsa de griji si „eliberarea” prin dans si muzica din fiecare seara.
  Deoarece in perioada 28 Mai – 1 Iunie, Porec a fost invadat de cateva mii de dansatori din toata lumea, in fiecare seara au fost organizate petreceri pe plaja. Ok, si? In toate statiunile poti gasi petreceri pe plaja si oameni care se distreaza. Corect! Dar faptul ca aici eram doar dansatori, buna dispozitie si atmosfera nu erau date de bautura sau alte stimulente, ci pur si simplu de placerea de a dansa. Toti iubeam acelasi lucru, toti aveam aceeasi pasiune si toti incercam sa aratam (neoficial) ce stim mai bine. Si din acest motiv, tot ce iti doreai a doua zi dimineata, era sa vina din nou seara pentru a intra iar in acea febra a dansului si a multimii. Cu adevarat extraordinar! Fara inhibitii, fara timiditate, fara emotii. Doar trairi interioare, exprimate prin miscari de dans!

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Lavinia

  • 15.08.2014

  Hmmm… cel mai frumos moment din viata?? Simplu! Momentul in care mi-am vazut pt prima data baietelul. Superb, sublim, perfect. Dupa niste dureri infernale mi s-a aratat un puiut de om extraordinar de frumos! Breath taking!! La propriu. Pt moment mi-am tinut respiratia ca nu cumva sa risipesc vreun strop din perfectiunea puiutului meu! Apoi, prima data cand l-am putut tine in brate… extraordinar! O inimioara batand, o inimioara care depinde de tine, de grija pe care trebuie sa i-o porti… Am plans de fericire, in timp ce toti cei din jur se uitau la noi…

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• constantin

  • 08.08.2014

  Iti zic doua :
  1. Sentimentul pe care nu il vom uita niciodata este de atunci cand , dupa 3 zile de nesomn pentru ca nunta + 15 ore de zbor , m-am trezit la 5:30 dimineata, intr-un resort de 5* din Caraibe, plin de palmieri, multe piscine si plaja pustie . Au fost minute de vis, ne-am facut o cafea si stateam pe balconul vilei , muti de uimire. Am luat-o usor spre plaja, nu era nimeni si nimic deschis. Chiar credeam ca suntem intr-un vis.
  2. Asta e mai funny, dormeam pe o insula mica din sudul Thailandei , insula fara curent , intr-o casuta de bambus ce avea doar 1 bec si 1 priza, o saltea si o plasa de tantari , 10 soparle gekko si o baie in exterior. Bomba era situata beachfront, sa ne intelgem, in prima linie de atac. In fiecare noapte era furtuna, dar furtuna de auzeai cum cad nucile de cocos, se rup palmieri , tuna si fulgera de ma vedeam robinson crusoe. In fiecare noapte consoarta ma trezea si ma punea sa desfac usa de bambus si sa verific daca suntem in largul marii sau ne aflam inca pe pamant. In fiecare dimineata cand ieseam din cosmelie totul era intact, nisipul uscat, toata lumea happy , nu mai intelegeam nimic. Eram oricum linistiti deoarece casa era din bambus, in caz de tsunami sau ceva ala macar pluteste 🙂

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• lucia

  • 07.08.2014

  o experienta frumoasa a fost cand am ajuns in Moscova la statiile de metro care sunt cele mai frumoase din lume.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Cornell

  • 07.08.2014

  Vara, plajele pline, veselie, o atmosfera de vis; dar cum pare prea frumos ca sa fie adevarat eu eram la munca.
  Pe vremea aia intorceam banii cu lopata si-i caram cu galeata; schimbam fise (de 100 de lei) pentru jocurile distractive aflate pe-o terasa.
  Intr-o seara c-o aglomeratie mai ceva ca-n China, in timp ce ma alimentam cu monede, una din pungi s-a spart si vreo 10 kile de banet s-au imprastiat pe toata terasa …. de baut la toata lumea.
  Inca de atunci mi-am dorit sa traiesc o viata fara cash.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Loading...