Am practicat arte marțiale (mă rog, ca să fie clar, n-am omorât pe nimeni, deci… sport) timp de aproape 18 ani. Demarajul l-am luat la 6 ani.
Am ceva titluri, martore doar că orele de la sală n-au fost chiar degeaba, nu ale unei măreții nemaivăzute.
Am în familie antrenorul (tata), am în familie o campioană națională de X ori (sor’mea), am în familie o campioană europeană și mondială de kickbox full-contact (mama). Spun chestiile astea ca să nu ai impresia că m-a găsit vorbitul fără să înțeleg, măcar în parte, despre ce e vorba.
Despre ce e vorba? Despre cum, alegând un antrenor de tot rahatul, oameni care-și doresc să învețe ceva… ajung să-și bată joc de ei.
Pe lumea asta există fel-de-fel de specialiști.
Însă în arte marțiale găsești, cred, unii dintre cei mai sofisticați păcălici.
Leșin de râs când văd filmări cu demonstrații din alea de Hollywood, în care marele sensei face o țukahara moțată și cei 17 elevi cad la pământ secerați.
De urmărit video aici, aici, aici, aici, etc. (vezi later edit mai jos, pentru cei ce trăiesc pentru DANi).
Am văzut, acum mulți ani, o demonstrație de genul ăsta. Apare MAESTRUL. pășește important și preocupat, se proțăpește în mijlocul suprafeței de luptă, iar în jurul lui elevii îl împresoară ca niște lupi înfometați.
La un semn lupii atacă dezlănțuiți… pe rând. Și cad, în aceeași ordine, secerați… ba de priviri, ba de mângâieri, ba de lovituri de-ale Omului Invizibil. Ba, cred că vreo doi dintre ei au avut și câte o criză de hemoroizi.
Aud de la un elev de-al lui, la vreo două săptămâni după, că MAESTRUL a fost ciomăgit în piață, de niște parcagii. Cu niște navete de pâine.
Stai, să nu înțelegi greșit… unui mare campion mondial, român de-al nostru, i-au pus doi băieți de cartier geaca-n cap și i-au dat fatality la Dristor, în stația de metrou.
Deci… oricum ar fi, pe stradă nu e ca-n filme.
Daaar… să mergi la sală și să te antrenezi cu un păcălici nu-ți poate face altceva decât rău.
În primul rând tehnica… dacă o prinzi prost va fi foarte greu de reparat de orice fel de antrenor peste care dai după.
În al doilea rând… să zici că măcar faci ceva sport… e greșit. Pentru că un păcălici e garanția unor accidentări, a unor afecțiuni care mai târziu au toate șansele să te pună pe butuci.
Accidentări care, pentru unii, se pot dovedi poveri mari în viață. Unul dintre cei mai buni kickboxeri români pe vremea aia îți poate povesti cum un singur antrenament cu un antrenor greșit i-a schimbat viața în moduri inimaginabile… acum este paralizat de la piept în jos. Rămâne în continuare un om extraordinar, un exemplu, un luptător, un om pe care-l apreciez enorm, dar…
Așa că sfatul meu este simplu: nu te apuca de chestii complicate… cu ageamii. Că una e să-ți repare robinetul un zugrav. Și alta e să-ți repare liftul… un lăutar.
L.E. Să nu crezi că am impresia că aș fi mai bun decât ei, oricare ar fi ei. Sau că aș fi un profesor bun.
Cât despre video-urile de mai sus… găsiți aici mai multe. Nu îi critic, am folosit materialele video întru delectare.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.