Ne e frică, mai mult sau mai puțin, tuturor.
Nu frică din aia de te bagi sub pat, strângând păturica cu ciucurași la piept… dar e o angoasă, o neliniște, o frământare care pe mulți îi apasă.
E normal.
Ce-ți propun eu, însă, este să nu te comporți ca și cum ai primit deja o lovitură.
Pentru că indiferent ce va veni, vei avea și vom avea nevoie de un psihic puternic.
Ce rost are să te arunci acum în niște disperări care încă n-ar fi trebuit să se cuibărească în tine?
Tata are o vorbă… hai să ne facem griji pentru ziua de mâine… mâine.
Cât timp nu poți schimba nimic în bine, ce rost are să ne otrăvim aiurea mintea?
La momentul respectiv am primit o lecție frumoasă de la cel mai bătrân om pe care l-am cunoscut. Poate ne-ai prins vreodată pe TV…
Domnul Ștefan Gros. Bade. Cioban, zic.
Foarte cald, calm, relaxat. 100 de ani în poza asta.
Sănătos tun.
Așa a și murit, acum ceva zile. L-a călcat tractorul, odihnească-se în pace… că mi s-a părut că a fost om bun.
Ce voiam să zic… lasă planurile făcute, lasă viitorul sumbru care se uită strâmb la tine, vezi ce ai fix acum lângă tine prin casă.
Dacă e copilul… ia-l în brațe și pupă-l, deși el se va lupta să scape de tine.
Dacă ai soția pe lângă tine… mușc-o de fund și spune-i c-o iubești.
Dacă e soțul… ciupește-l de fund și spune-i că-i gras.
Părinți, frați, surori… nu știu cu cine te-a prins încuiatul în casă… ia-i de fund… ăăă, stai, nu de fund! Ia-i în brațe și spune-i că ții la ei.
Cumva, într-un fel sau altul, o s-o scoatem la capăt. Cum… nu știu.
Dacă poți să ajuți… ajută.
Dar pentru că nu știi ce ți-e scris… trăiește! Lasă grijile pentru mâine…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.