Aseara am dat o fuga pana-n Real, sa iau una-alta caci azi e ziua Andreei ( care imi spune deloc voalat la ea pe blog ca m-am hodorogit – mda, e o dulce!) si trebuia sa dea si ea un fursec si-un brifcor la toata lumea…
Si daca tot am ajuns acolo am zis sa mai iau si una-alta pentru casa. Si ma opresc la departamentul branzeturi, vad un mucegai albastru mandru in vitrina, o rog pe doamna sa-mi dea o parte din el, ea taie, si din taietura rezulta doua bucati de branza si niste firimituri de branza. O vad descumpanita si zic:
– Bucatelele alea mici puneti-le tot la mine, daca raman aici se ingalbenesc in vitrina, nu le mai ia nimeni… e pacat.
Si asa a inceput festivalul… doamna, in loc sa ma lase in lumea mea de om prost care vrea sa faca bine, se apuca de pufnit si zice tare si persiflant:
– Ia uite, domnu Cabral are grija de banii Realului! … si rade ironic.
– E vorba de economia de resurse, doamna, caci ne batem joc de ele si-apoi ne vaitam ca nu avem…
– No comment, no comment, no comment… da’ ce sa zic, ca parca n-ar avea Realul bani destui! Haaa!
– Nu, doamna, nu e vorba de Real aici, e vorba ca asa suntem noi, daca nu-i al meu… nu ma doare! Dac-am avea grija…
– No comment, no comment, eu n-am zis nu, da’ acum numai grija Realului n-o aveam… si pufneste iar intr-un ras belicos…
Am dat din mana a lehamite, m-am dus sa iau niste grame de salam picant…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.