Nu există bucurie mai mare decât să-ți vezi prietenii cum se sprijină unii pe ceilalți

Legat de prietenie, nu există bucurie mai mare decât să-ți vezi prietenii cum se sprijină unii pe ceilalți.

Acum în week-end a fost etapă de ROTAC. Romanian Time Attack.

Eram pe doi la general în clasa mea, am plecat spre Târgu Mureș cu gândul că am o șansă să lupt la titlu.

A sunat telefonul, Andreea mi-a dat o veste tristă rău… tatăl unei prietene bune a plecat dintre noi. Am întors mașina și-am tăiat-o acasă. În cazuri din astea nu mai contează nimic altceva.

Dar… în coloană eram mai mulți. Și unul dintre noi a continuat drumul spre Târgu Mureș.

Kartal (tricoul verde – poză de la etapa trecută de ROTAC):

Al nostru urma să meargă pentru prima dată pe un circuit, concura pentru prima dată. Cu o mașină pe care abia și-a luat-o (cumpărată de gura noastră, la sfatul nostru).

Și planul era să stăm toată gașca după el, să-l învățăm, să-i explicăm.

Dar cum noi ne-am întors… s-a dus singur. Deloc încrezător. Și noi cu inima strânsă.

Însă… de-aia ai prieteni, să se sprijine și între ei.

Am sunat la Octavian, unul dintre cei doi organizatori. I-am explicat că va avea un rookie în concurs. I-am zis “Help, copilul e singur, încearcă să-l bagi în atmosferă…“.

Apoi l-am sunat pe Cosmin, alt prieten, șeful echipei de expertiză tehnică.  I-am zis “Copilul nu știe deloc cu circuitul, cu trasele, cu frânarea. În teorie i-am făcut noi capul mare, dar… practica ne omoară. Help!“.

A ajuns Kartal acolo, l-au recunoscut și ceilalți băieți ca fiind prietenul meu și… s-au pus pe el cu gura. Și pe mine cu poze…

Inclusiv Bogdan! :)))

Măi, mi l-au dădăcit pe copil de zici că l-au adoptat!

Rezultatul?

Daaaa, la prima participare, locul 1 la clasa lui!

Da, sigur, nu erau mulți la clasă, n-a fost o concurență incendiară. Dar, totuși… al nostru a bătut!

Ne-a sunat apoi să ne mulțumească și părea mai fericit decât l-am văzut eu vreodată!

E foarte tare, frate! Tare, ta-tare, frate!