E un mare scandal legat de adopții? Nu contează că omul este psiholog, contabil, mecanic auto sau prelucrător prin așchiere… el are o părere clară, puternică. Definitivă. Categorică.
E o mare discuție despre transplanturi? Nu contează că are pregătire în marketing ori astronomie… omul are o părere formată. Definită clar și exprimată fără loc de discuții!
Vorbesc toți despre noua lege legată de întoarcerea aurului în țară? Faptul că omul a făcut școala de aviație ori de textile este prea puțin important. Faptul că are un lănțic de aur la gât îi dă tot dreptul să-și bage și să-și scoată toate micile extremități la adresa tuturor… și pe tema asta.
Stai… dă-i un <PLAY> și-apoi citește.
Lumea perfectă pe care o văd este aia în care vorbesc cei care se pricep.
Atunci când vorbim despre adopții… ar fi bine să vorbească cei ce se pricep, cei care au aprofundat subiectul, care au făcut o școală ce are legătură ori care au lucrat în domeniu. Ceilalți… ar fi mișto să tacem. Să tacem și să ascultăm.
Iar atunci când vorbim despre modalitățile de creștere a puterii la un motor de Formula 1 să vorbească mecanici, piloți, ingineri sau pasionați care au dus subiectul ăsta până în pânzele albe. Iar noi, ceilalți să-i ascultăm… nu să ne urlăm neștiința.
Ar fi foarte tare ca subiectele să fie dezbătute de oameni care se pricep.
Iar ceilalți, cei care nu se pricep, să spună sincer, deschis, liniștit: nu știu.
Pentru că nu e o rușine să nu știi ceva.
Sau, mai mult de-atât, nu e rușine să nu vrei să exprimi o părere legată de un anume subiect.
Sigur, pentru asta ar trebui să-ți dai seama că nu te pricepi.
Sau, mai simplu de-atât… ar trebui să-ți dai seama că nu ai destule informații.
Nu critic pe nimeni. Spun doar că în multe cazuri e mai bine să nu dai cu pumnul în masă.
Uite, teoretic am învățat mai multe chestii pe lumea asta. Am făcut aproape 18 ani de arte marțiale de performanță. Sunt pilot de curse de vreo 15 ani (cu câteva școli făcute, nu autoproclamat). Fac televiziune de fix 21 de ani. Până și blogul ăsta cu aproape 6.000 de texte publicate e „ON” de vreo 12 ani.
Dar nici măcar pe subiectele astea pe care aș putea spune că le stăpânesc măcar parțial… nici măcar pe astea nu dau cu pumnul în masă. Nu ridic tonul. Spun mai degrabă că… mai am de învățat.
Și nu din frica de a greși. Ci doar că-mi dau seama că lumea nu e aici ca să aibă cine să-mi asculte mie părerile.
În sfârșit, e o părere… doar zic și eu. E o țară liberă, fiecare-și poate spune părerea.
Doar că toți și-o spun. Tare. Aproape urlând. Dând cu pumnul în masă.
Și nimeni nu mai ascultă.
Noapte bună.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.