Mă uit la noi. Suntem constant perfectibili, niciodată perfecți.
Totuși, conștientizăm această lipsă a perfecțiunii doar când privim alți ochi, alte suflete.
Când ne privim pe noi nu vedem greșeli majore, nu vedem erori vulgare, perfectibilitatea proprie nu este un gând conștientizat decât în rare ocazii. Și – de obicei – alungat rapid din conștient.
Toate se schimbă, însă, atunci când ne uităm la ceilalți.
Devenim – brusc! – fanii perfecțiunii, ne trezim brusc expozanții celor mai ridicate standarde, exigența cu care privim lumea exterioară nouă este de o ferocitate rară.
Și trăsătura asta a noastră este evidențiată la maxim pe internet.
Voi ați văzut câtă răbdare au oamenii în a se înjura on-line?
Ați observat cât timp acordă oamenii certurilor on-line pe diverse teme?
Ați realizat câtă furie investesc oamenii în punerea la zid on-line a celorlalți?
Îți dai seama cât de mult am evolua la nivel de individ dacă am investi pozitiv în noi energia pe care de obicei o investim în punerea la zid a altora?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.