Nouă ne place să râdem. Haha!

Da, ne place să râdem. Și râdem.

Nu contează dacă e de râs, sau nu… noi râdem.

Și râdem de oricine. Pentru că de oricine se poate râde. Pentru că nimeni nu-i perfect.

Ai putea spune… Ce țară veselă, cu oameni veseli, care râd!

Da, ai putea spune asta.

Doar că în Haha-ul nostru zilnic facem pe oricine terci.

Și orice fel de performanță eșuează lamentabil într-un Haha grotesc și deloc haios.

V-aduceți aminte câte subiecte s-au găsit de râs pe seama lui Hagi? Că nu zice „pe care”, spune „care”. Și-atunci când zice „pe”… de fapt zice „pă”. Și ce vrea statuie, auzi! Haha!

Moamăăă, ce-am mai râs!

De cine? De unul dintre cei mai mari sportivi de performanță pe care i-a avut România.

De un om care – împreună cu încă o mână de oameni – a făcut performanță cum – hai să fim realiști – nu vom mai avea în următorii… mulți ani.

Dar – hei! – noi ne-am distrat, asta contează! Haha!

Și plecând de la el… putem extrapola în orice domeniu.

Ăla e gras, celălalt e slab. Unu’ e peltic, celalalt nu le are cu prepozițiile. Unul e…

… și-așa ne-am descurcat de fiecare dată cu Haha-ul, omițând de fiecare dată performanțele și aplauzele.

De la doctori și până la profesori, de la sportivi și până la ingineri… am găsit motive să râdem de imperfecțiunile lor în loc să vedem motivele pentru care ar trebui să-i aplaudăm.

Am lucrat și-aș vrea să mai lucrez cu cei de la SABIF. Serviciul de Ambulanță București Ilfov. Am găsit acolo niște oameni incredibil de buni pe treaba lor, care au făcut, scuzați expresia, din căcat… bici. Și-a pocnit aproape de fiecare dată.

Și mă uitam în urmă cu câteva săptămâni cum s-a șters cu ei pe jos.

Cum s-a anulat orice reușită de-ale lor, în urma greșelii (dacă a fost greșeală) a unui singur subaltern.

Nu le iau apărarea, n-au nevoie de cuvintele mele, de-aia nici nu le spun numele. Cine-a avut ochi să vadă… a văzut. Am mai scris despre ei, nu vreau să fac din ce scriu acum altceva.

Sor’mea se ocupă de acțiunile Fundației Ciprian Marica. Au pus la cale un program foarte tare pentru copiii din Buftea, ateliere pentru dezvoltarea aptitudinilor și abilităților, totul finanțat de Ciprian. Comentariu citit la o știre despre treaba asta: Haha, ce sărăcie de pasă a dat Marica la meciul ăla, te-ai împiedicat în șireturi! Haha!

Dăm orbește cu pumnii în stânga și-n dreapta, aruncăm Haha-ul ăsta al nostru asupra a orice… dar așteptăm să ni se întâmple lucruri bune, să mergem spre bine, să avem oameni care sunt buni în ceea ce fac. Și-atunci când îi avem… Haha!

Așa, ca întro glumă… noi suntem în stare să spunem că Batman e un cârnat, că degeaba prinde infractorii și-i bagă la închisoare… cât timp merge neregulamentar cu Batmobilul ăla al lui! Haha, n-ai văzut că nici nu ține banda de circulație cum trebuie?! Ce prost!

Haha. Haha.

Și din Haha în Haha ajungem cu toții de Haha.

Dar nu-i bai, măcar pare că suntem veseli…