Noiembrie 15, Brasov.

Sunt la Brasov cu ocazia unuia dintre trainingurile cu barmanii facute impreuna cu Ursus si Barmania (cu producator GMP), parte a campaniei desprealcool.ro pe care o sprijin (din cand in cand o sa mai intru live in postul de live-streaming de mai jos).

Intamplarea face sa fiu aici, in orasul pe-ai carui oameni ii respect foarte mult, exact pe 15 noiembrie. Daca esti tanar si nu stii la ce fac rappel… ma refer la revolutia de pe 15 noiembrie de la Brasov. Nu, nu s-a vorbit despre asta la radio in dimineata asta, caci am urmarit special, nu este faimoasa ca cea din “89 pentru ca… nu a reusit sa schimbe ce-si propusese.

Scriam in 2007 pe blog asa: “Ii iubesc si ii stimez pe brasovenii care au incercat. Pe 15 noiembrie s-au facut 20 de ani de la incercarea lor disperata de a schimba ceva, si pentru asta imi dau caciula jos si ma plec cu fruntea pan’ la pamant in fata lor.

Da, s-au facut 24 de ani de-atunci, si cum am tot repetat… respectul il mentii vorbind despre cei pe care-i stimezi si respecti, nu aruncand cu noroi in restul.

Sunt curios sa vad daca voi mai putea citi despre vreun gand legat de revolutia de la Brasov astazi pe undeva…

In rest… brasoveni, respect!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Intre ’87 si ’89, cand mama mergea in delegatie la Bucuresti, tata se bucura cand mama venea tarziu acasa. Asta insemna ca statea la cozi sa cumpere alimente ce sa gaseau rar in Brasov sau deloc.
    Se aseza la coada si oamenii o recunosteau dupa accent ca e din Brasov … o luau de mana si o duceau la vanzatoare, spunandu-i: doamna este din Brasov. Va rugam sa ii dati cat unt/salam/portocale are nevoie.

    Respect pentru bucuresteni!

    Da, in Brasov, intre ’87-’89 a fost extrem de greu. Si spun asta pentru ca eu eram persoana din familie care statea la toate cozile.

    • Cabral Ibacka
      • 21.11.2011

      Asta nu stiam, n-am auzit ca bucurestenii sa-si arate respectul inca pe atunci…

    răspunde-i
  • Cristi
    • 20.11.2011

    Despre acest subiect s-a scris si pe blogul acesta: http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2011/11/15/brasov-15-noiembrie-1987-despre-demnitate/

    M-a emotionat si mi-a adus aminte aminte de clipe vechi din viata mea. Am plasat pe cel blog ceea ce mi-am adus aminte si ce am simtit in 1987. Reiau aici:
    M-am nascut, am crescut si trait in Brasov 23 ani. Am locuit pe Calea Bucuresti unde 70% din vecini lucrau in Steagu (acum Roman). Cand a inceput revolta aveam 8 ani, si eram acasa. Imi aduc aminte ca mama a venit cat a putut de repede acasa si ne-a luat din geam… Priveam ce se intampla din spatele perdelei. Puhoiul de muncitori plecase scandand “jos ceausescu”. Am avut vecini care au plecat si ei spre centru, s-au alaturat din mers manifestatiei. A fost prima zvagnire in poporul asta amarat. Imi pare rau ca toata lumea vorbeste de Bucuresti si Timisoara dar foarte putini stiu ce s-a intamplat in Brasov. Emotia pe care am trait-o atunci va fi de nesters. Mama plangea langa noi, iar noi simteam cumva ca e ceva important. A fost greu in Bv in anii de dupa, a fost foamete si frig si intuneric. Ne-au tinut ca in pesteri, ca pe animale. Ne-au pedepsit si n-am inteles asta decat tarziu dupa ce am crescut de ce stateam pe intuneric in cojoace de oaie sa ne facem lectiile, de ce mama plangea cu cartela in mana pentru kg de carne de vita pe care nu il primea desi era recomandarea medicului pentru regimul meu, de ce tati ai colegilor s-au intors acasa dupa 90. O sa spuneti ca asta s-a intamplat si in restul tarii, dar Brasovul a devenit cu adevart circ al foamei si ghetou dupa noiembrie 87. Am plans cu totii cand s-a anuntat la difuzor ca a fugit ceausescu cu elicopterul. Eram langa Brasov la bunici. Ascultam cu ei noutatile la difuzorul atarnat pe perete. Am auzit toata revolutia. Ne strangeau in brate cand pe mine cand pe sora mea plangand, convinsi ca o sa avem o viata mai buna. Nu stiu daca au avut dreptate, dar imi aduc aminte senzatia de aer proaspat dupa craciunul din 89 si sentimentul acela de nou pe care nu il mai simtisem niciodata. Sunt mandra ca prima dorinta de schimbare a pornit din bv meu. Sunt mandra si le multumesc pentru curajul lor vecinilor si cunostintelor noastre. Sa nu uitam si sa le aratam recunostinta noastra.schimbare a pornit din bv meu.

    răspunde-i
  • Sandra
    • 15.11.2011

    Te rog saluta orasul si din partea mea, ca oriunde as fi, tot mai frumos ca oricare capitala europeana mi se pare. Mi-e dor de oraselul meu.
    Salutari si ganduri frumoase de pe meleaguri nemtesti si reci.

    • Cabral Ibacka
      • 16.11.2011

      Orasul tau este superb, ca de fiecare data! Iar am plecat cu parere de rau spre casa… 🙁

    răspunde-i
  • Julie
    • 15.11.2011

    wow…Trebuie sa recunosc spre rusinea mea, ca sunt din Brasov dar nu stiam de acel moment. Imi place cum vorbesti despre Brasov, si despre oamenii din zona, caci nu exagerezi cu nimic… Chiar asa sunt, niste oameni faini si niste locuri la fel de faine!

    răspunde-i
  • Delia
    • 15.11.2011

    Ba da, s-a vorbit la un radio. Marius Vintila si Liviu Mihaiu au povestit.

    • Cabral Ibacka
      • 16.11.2011

      Bun asa. Am gasit si la Dobro pe blog. Dar tot sunt mult prea putini…

    răspunde-i
  • dush
    • 15.11.2011

    singurul eveniment care mai aduce aminte de asta este maratonul. si as pune pariu ca 75% din cei care il alearga nu stiu ce semnificatie are. Nu mai spun de cei care au fost prinsi in trafic ore bune si nu stiau de ce…

    răspunde-i
  • Sunt curios sa vad cate ziare vor aminti de aceasta incercare de revolutie.

    răspunde-i
  • Andra
    • 15.11.2011

    Ca o completare sau un argument ,as adauga ce i-am spus lui Robert duminica:
    “Cine nu-si respecta mortii ,nu ii respecta nici pe vii.”

    răspunde-i
  • zoso
    • 15.11.2011

    am dat eu pe twitter când nu se luminase de ziuă.

    răspunde-i
  • Loading...