Noi, cei mulți, suntem niște imbecili care ne mințim singuri cum că fericirea noastră stă în carieră, în bani, în aprecierea celorlalți…

Dă-i [play] și citește…

Clipele ce trec se izbesc de asfalt la fel ca și picăturile de ploaie. Se adună, băltesc sub ochii noștri, ca niște mementouri triste ale îmbătrânirii propriului eu.

Ne împingem singuri acele ceasurilor, pășind buimaci prin bălțile de clipe ce ne-au trecut…

Ne grăbim bujbeci către propriul sfârșit, cu ochii orbi îndreptați către vârfurile pantofilor.

Ne trec zilele.

Ne trec nopțile.

Și-apoi iar zilele.

Înșiruiri terne de clipe irosite.

Ne irosim pe noi.

batran cu ochi albastri

Le spunem dead-line-uri. Le punem bine aranjate în călindare on-line sau off-line.

Aș vrea să văd și eu aranjate la fel de bine în calendar și clipele de fericire.

Aș vrea să văd și eu că suntem în stare să luptăm pentru fericirea noastră la fel de mult precum o facem pentru bani.

Dar nu. Suntem în stare să alergăm până când ne sare sângele din tălpi pentru un salariu, pentru un buget, pentru nu-știu-ce premiu.

Dar nu suntem în stare să facem pentru propria fericire mai mult decât o meschină vacanță. Pe an. Hai, două. Și trei week-end-uri alergate la mare sau la munte.

Nu, nu te grăbi să-mi spui că e vorba de bani.

Fericirea, cu toate că vrei să mă contrazici, nu este legată de vacanțe scumpe în insule exotice cu nume greu de pronunțat.

nori peste Bratul Borcea-2

De fapt… hai să facem un exercițiu: ce te-ar face fericită? Ce te-ar face fericit?

Nu-mi răspunde mie. Răspunde-ți ție.

Și-acum – că ai conștientizat fericirea – spune-mi și mie cât de mult ai făcut pentru a-ți atinge respectiva fericire?

Băi, nu te porni să-mi explici că-s nebun.

Pentru că sunt nebun doar dacă tu chiar ești altfel, tu chiar te îngrijești de tine, de timpul tău, de fericirea ta.

Dar sunt șanse puține să fii altfel.

De obicei… noi, cei mulți, suntem niște imbecili care ne mințim singuri cum că fericirea noastră stă în carieră, în bani, în aprecierea celorlalți…

De parcă cea mai mare bucurie a noastră este să stăm la muncă 12 ore pe zi, frecați la creier ba de șefi, ba de clienți, ba de colegi…

Dacă ești de acord dă LIKe, SHARE, PROMOTE… nu, bre, nu da nimic, glumesc. 🙂

Dacă ești de acord fă ceva pentru tine.

Ceva bun.

Te rog.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Andra
    • 19.10.2016

    Fericirea e subiectiva, deinde mult de fiecare om ce intelege prin asta. Daca esti fericit/a sa lucrezi 12 ore pe zi, sau sa te casatoresti si sa ai o familie, sau sa calatoresti toata viata pe buget restrans, sau sa ai munti de bani, sau …orice, asta trebuie sa faci, indiferent ca unii considera altceva. Multi percep fericirea din perspectiva lor si a societatii, dar oamenii sunt diferiti si fiecare are o alte parere despre asta, pentru ca suntem toti diferiti. Parerea mea e ca fiecare trebuie sa isi dea seama ce il/o face fericit/a si asta sa faca, indiferent de standardele societatii si ale anturajului.

    răspunde-i
  • Andreea
    • 19.10.2016

    Românii trebuie sa se trezească cat de curând pana nu va fi prea târziu! Materialul, respectul prea mare de sine si lăcomia au adus la distrugerea omenirii si a Terrei!

    răspunde-i
  • Andra
    • 19.10.2016

    Ce m-ar face maxim de fericită ar fii dacă aș putea să îi învăț pe cei din jurul meu să fie la fel de fericiți ca mine. E atât de simplu, Doamne! 🙂 Ah, ce lume minunată ar fii! Si nu, nu sunt nici nebuna, nici bogata, nici mai norocoasă decât oricare dintre ei. Sunt doar fericită. Si e o alegere. Zilnică.

    răspunde-i
  • Monica
    • 18.10.2016

    O super întrebare Cabral.
    Pot spune ca am tot ce imi doresc, am un soț care ma respecta si ma iubește mult, am un job nou pentru care am muncit mult, singurul lucrare care m-ar face fericita ar fi un copil, din păcate nu-l putem avea pe cale naturală si trebuie sa facem un tratament Foarte costisitor. Ce as face eu pentru fericirea mea “aceea sa devin mama ” ORICE. Si am facut aproape orice in ultimii 8 de cand încercam, din păcate toată tinerețea mea s-a scrurs prin cabinete/spitale/clinici.

    Ce as face sa ajung la FERICIREA mea – as reia totul dea inceput daca ar fi nevoie. Si încontinuare trăiesc cu speranța si am sa faca tot posibilul sa fac tratamentul . Sa devin mama .

    Sunt sigura ca suntem mulți cei care nu-si doresc doar joburi plătite regește pentru care fac compromisuri “regești”.

    Seara buna, Cabral !

    răspunde-i
  • Vali
    • 18.10.2016

    Am dat cu capul de sus, apoi de jos… si am invatat ca n-am invatat nimic! Ca fiecare zi e cum ti-o faci. Ca am fost o tampita si mi-a pasat de parerea altora si nu de mine. Ca nu mi-am ascultat “eul” ci doar orgoliul, ca mereu aveam de demonstrat ceva cuiva.
    Acum imi schimb drumul. Dupa ani de munca pentru altii (in Romania munceam pentru taxe si credite, aici pentru a imbogati pe altii) am inteles ca e timpul sa fac ceva pentru mine.
    Asa ca acum ma bucur de … somaj :))) Invat cate ceva nou, citesc,dansez, ma relaxez si, peste toate, ma pot bucura de liniste, ma pot asculta si intelege. Am timp sa pot vorbi cu mine:))). Poate pentru multi suna ciudat. Dar nu e vina mea daca nu unii inteleg ;))
    Si astept sa vad ce vine :)) Presimt eu ca va fi minunat!

    răspunde-i
  • Mada
    • 18.10.2016

    Cabral, cred ca abia am dat cu piciorul fericirii…si intentionat! Apoi, am dat de articolul tau – ce karma! 🙂

    răspunde-i
  • dana
    • 18.10.2016

    fericirea mea acum ar fi sa am cu cine imparti ziua de azi si de maine, sa am casa plina, aragaz duduind, galagie in jur, sa ma impiedic de nepoti, sa ma cert cu cineva pe telecomanda
    nu am nepoti, cel mai apropiat copil e la 500 km distanta, catelul nu are programe tv favorite si azi am mancat niste pizza, ca nu am avut chef sa gatesc doar pentru mine.
    si da, am facut tot pentru fericirea mea, pe care mi-am dorit-o de cand ma stiu- casa plina cu oameni iubitori imprejur. viata (si moartea) iti dau cu tifla cand ti-e mai bine 🙁

    răspunde-i
  • raluca stefana
    • 27.11.2015

    Pentru mine fericirea este facuta din micile momente.Bineinteles ca ele nu dureaza o vesnicie.Apar apoi alte sentimente, alte trairi …in fiecare zi, fiecare saptamana luna.Incerc mereu sa fiu pozitiva si sa zambesc cel putin odata in fiecare zi chiar daca stiu ca voi avea riduri la batranete.Multe riduri

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 25.11.2015

    De cativa ani, dupa ce am iesit dintr-o relatie toxica si dupa ce mi-a luat o vreme sa-mi revin, fac ceea ce ma face fericita: citesc cat pot de mult (eu am impresia ca daca trece ceva vreme fara sa citesc ma tampesc), am renuntat la joburile de dupa job, merg in excursii cu prietenii, la lansari de carti, mi-am facut prieteni noi. Am in continuare weekendurile fugite pe ici, pe colo, dar merita cu prisosinta pentru ca sunt fericita!

    răspunde-i
  • mirela
    • 24.11.2015

    Cat adevar! Si daca depasesti procentul de dedicare, devii stresat, obosit si nu mai ai vlaga dupa job! Am trecut prin asta:munceam 14 ore pe zi, ajungeam acasa fara vlaga, si nu ma bucuram de nimic din jurul meu! DIn fericire o prietena mi-a dat un restart! Ca doar d-asta ii avem! M-a fortat sa citesc “the Secret”(practic ma asculta ca la scoala sa se asigure ca citesc). Asa mi-am schimbat perceptia despre viata, despre mine…si la job fac aceeasi munca cu voie buna si in 8 ore, plus ca am energia necesara sa fac ce imi place acasa! Ca practic asta inteleg eu despre viata: sa lasi ceva in urma ta, sa iti placa cum traiesti si cum muncesti! Ca sa fie clar, nu fac reclama,nu am carti de vanzare, doar mi-am spus propria experienta! 🙂

    răspunde-i
  • Loading...