Nefericire. De ce mai sunteți împreună?

Comentarii

• Catalin Zălog

  publicitate

  Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

• eu_mada

  • 18.06.2015

  Ce sa spun si cum sa spun?Si eu sunt intr-o relatie care nu imi aduce decat nefericire si insatisfactii.Singurul lucru bun din relatia mea cu EL este copilasul nostru,pe care il ador si care este totul pt mine.Este mai important decat orice lucru din lumea asta.La noi este situatia mult mai complicata,ca sa spun asa.Cel putin pt mine,avand in vedere ca si eu am avut o copilarie in care mi-a lipsit prezenta tatalui foarte mult,parintii mei fiind divortati.Nu imi doream sa treaca si copilul meu prin aceeasi situatie.Dar cum sa faci sa reaprinzi totul,cand nu mai merge nimic?As vrea sa va povestesc asa in mare relatia mea care tine de aproape 4 ani.Noi am fost foarte buni prieteni inainte de a avea o relatie.Ne cunosteam destul de bine,pot spune.La momentul respectiv,eram intr-o relatie cu un baiat pe care il iubeam enorm si care pot spune ca a fost iubirea vietii mele(asta e alta poveste).La un moment dat,m-am despartit de acest baiat si vorbeam cu „amicul meu” de pe vremea aia despre problemele pe care le aveam si eu si el,ei el proaspat iesit dintr-o relatie.M-a invitat la el de foarte multe ori,dar am ezitat sa merg pt ca nu mi se parea ok sa merg in casa unui prieten cu care puteam discuta la telefon ore in sir,fara sa ajungem face to face.Buun!Am ajuns la el.Nu s-a intamplat nimic din prima,dar mai tarziu am ajuns,ca sa citez „friends with benefits”.Apoi,dupa doua luni,am inceput fiecare sa ne vedem de vietile noastre.Apoi,dupa alte 4 luni ne-am impacat,si ceea ce pana atunci fusese ceva bine ascuns de ochii lumii,acum era ceva pe fata,nu se mai ferea de prieteni,vecini,familie..De nimeni.Ne-am mutat la mine pt cateva luni,apoi el s-a angajat la el in oras si am mers la el,unde locuiam si cu tatal lui,nu doar noi doi.Eu in tot acest timp,pana sa ajungem sa ne mutam la el,ma gandeam la fostul iubit si sufeream foarte mult dupa el,cu toate ca incepusem aceasta relatie.El stia ca nu am aceleasi sentimente pt el,cum are el pt mine si mereu facea totul ca sa ma simt eu bine,sa imi aduca flori,sa imi faca surprize..chiar era altfel fata de fostul.Si am zis ca ar fii bine pentru noi si pentru relatia noastra,sa il urmez si asa s ma rup de tot ce insemna fosta relatie.Zis si facut.Am ajuns la el,a fost ok o perioada de cateva luni,apoi incet incet,totul a inceput sa fie altfel.Faceam toate treburile casnice,el pleca,venea dupa cateva ore..eu nu ieseam ca nu cunosteam pe nimeni si nu imi placeau prietenii lui,pt ca nici pe ei nu prea ii cunosteam…apoi am ramas insarcinata..Am avut multe discutii pe tema pastrarii copilului.Eu mi-l doream enorm de mult,mai ales ca era prima oara cand ramasesem insarcinata.Au urmat nenumarate certuri si discutii,am suferit foarte mult si pt faptul ca nu am avuto relatie foarte buna cu tatal lui si,stand la el in casa,cam trebuia sa fac ce mi se spunea..si am ajuns pana in punctul in care suntem si acum,iar el nu mai da doi bani pe mine si pe ce spun eu,pe relatia noastra.Copilul este marisor,are 2 ani si trei luni. De copil este si nu este atasat.De multe ori,ma lasa sa cred ca nu ii pasa nimic si ca traieste intr-o lume a lui,de joaca foarte mult la calculator,parca nici responsabilitatea de tata si de barbat nu si-o mai face.A ramas fara munca de multe ori.Si in momentul de fata este „casnic”,copilasul este la mama lui pt ca eu si mama mea muncim,iar el a considerat ca este mai bine sa stea copilul la mama lui,decat sa se ingrijeasca tatalui lui de el…Nu sunt deloc fericita.Nu este nimic din ceea ce parea a fi la inceput.Ii mai reamintesc de clipele cand era indragostit peste urechi de mine si cand ar fii facut orice ca sa il iubesc pe el si nu pe fostul.Credeti-ma!!Am vrut sa renunt de foarte multe ori la relatia asta si sa imi cresc singura copilul,dar mereu am facut greseala sa sper ca se va schimba ceva si nimic.Este greu sa iau o decizie..Foarte greu.Cred ca voi continua asa de dragul copilului,pt ca el sa aiba un tata langa el si sa nu ii simta lipsa asa cum am simtit-o eu si la scoala si in viata de zi cu zi.Am nevoie de un sfat in situtia data.Cineva care a trecut prin ceva asemanator..o parere,orice…sunt confuza..E ceca care ma tine pe loc.Mai bine zis cineva,si acel cineva care este copilasul meu de care imi este fooooooarte dor si pe care il vad la o luna,pt ca trebuie sa muncesc ca sa ne putem intretine

  • Alexandra

    • 22.06.2015

    Nu-s maritata, nu am copii, dar ma pun in situatia copilului tau pt ca ai mei au ramas impreuna de dragul meu, desi preferam sa n-o faca. Este frustrant, stresant, nu stiu cum sa ma exprim, sa-i vad pe-ai mei certandu-se mereu si stand impreuna pt mine. DOAR pt mine. Intr-un fel sau altul ma simt vinovata pt c-au facut asta doar pt ca eram si eu in peisaj. Eu-s genul de om care vrea liniste, pace, ZEN in casa. Sa nu simt nici musca. Sa nu simt tensiune, nu nimic, pt ca altfel simt nevoia sa fiu plecata mereu de acasa …
    Chiar daca copilul nu spune nimic, va observa, va simti ce se intampla in casa, in relatia parintilor. Mai bine fericita si singura cu copilul, decat inhamata in situatia asta … Este pur alegerea ta ce vrei sa faci in continuare. Fii fericita!

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Vera

  • 17.06.2015

  De ce stau intr-o situatie gen ” de căcat. Nu mai merge… pur și simplu nu mai merge.” ?!
  Am ajuns la concluzia ca e din cauza banilor! Pentru ca avem doi copii mici (sub 3 ani) pe care nu imi permit sa ii cresc singura. Pentru ca nu am loc sa ma mut la ai mei inapoi. Pentru ca nu vreau sa facem circ pe custodie, desi am 110% sanse sa pastrez copiii. Nu mai suntem sot si sotie, suntem doar mama si tatal copiilor. Basically, I’m fucking stuck here…

  • Ioana

    • 17.06.2015

    Asta e chiar trist! Ar trebui sa cauti o solutie sa iesi din situatia asta pentru ca ai doar o viata. E foarte important ca cei mici sa creasca cu ambii parinti, insa daca intre voi nu mai e nimic ei tot vor simti. Nu iti bate joc de viata ta….. Ai dreptul sa fii fericita!

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• alice

  • 17.06.2015

  Daca nu sunteti casatoriti sau nu aveti copii impreuna, la ce rost atata impacare, despartire, iar impacare iar despartire? Pentru acei fluturasi si acea indragosteala ce au fost inceput? Alea se duc cu timpul si ramane doar iubirea si respectul si e cel mai important. Daca si acestea dispar, atunci n-a mai ramas nimic si e timpul sa o iei de la capat.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• mada

  • 16.06.2015

  Eu sunt in situatia asta de vreo 2 ani si jumatate dintr-un total de 6 ani jumatate. Sunt multe lucruri care te tin in loc: speranta ca se va schimba, ultima farama de iubire, amintirile alea extraordinare, zilele bune care vin chiar in momentele in care vrei sa renunti. In fiecare zi sper sa gasesc puterea sa ies din relatia in care sunt privita ba ca viitoarea sotie, ba ca o simpla colega de apartament.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• pol iuliana-cleopatra

  • 16.06.2015

  Boala lunga,moarte sigura! Pt amandoi… afla ce vrei tu,apoi actioneaza in consecintaNiciodata sa nu conteze ce vor altii,chiar daca e vorba despre El. Deja ai pierdut prea mult timp. Si poti sa ii spui si lui acelasi lucru,poate intelege ca viata ta nu poate fi liana lui..

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Ioana

  • 16.06.2015

  Pe langa faptul ca asta e una din melodiile mele de suflet, iar m-ai nimerit cu postarea asta. E atat de ciudat cand esti in situatia asta… Imi dau seama ca vreau altceva de la relatie, ca vreau sa imi gasesc linistea si stabilitatea si in acelasi timp ii sunt recunoscatoare pentru 3 ani minunati, in care am fost fericita, trista, am invatat sa iubesc, am invatat sa am emotii dar si nervi. Insa vreau liniste… Liniste pe care stiu ca nu mi-o poate oferi si nu pot risca………

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• MihaelaB

  • 16.06.2015

  Pentru ca……. Doar pentru ca……

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Claudiu C.

  • 16.06.2015

  Am citit asta si, din moment ce trec prin asta chiar acum, ma pregateam sa incep sa scriu romane de motive si pareri, dar cand am inceput sa scriu asta… mi-am dat seama ca tot ce vroiam sa zic sunt doar lucruri care le spun cateodata altora, ca sa ma justific.

  Pe scurt, pentru ca exista dragoste si speranta moare ultima. La mine cel putin.
  Altii poate pentru ca … obisnuinta.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Stefania

  • 16.06.2015

  Pentru ca speri sa gasesti rotita lipsa, care sa puna iar ansamblul in miscare. Pentru ca „a fost odata” si vrei sa mai fie. Pentru ca „daca acum nu mai e cum era, nu va mai fi nici cu urmatorul/oarea” la un moment dat, dupa ceva timp si nu mai ai putere sa treci prin aceeasi situatie din nou si din nou. Pentru ca… pentru ca …
  ..si zilele trec si e bine o perioada si speri sa ramaana asa, pana cand apare iar acel „ceva” ce te-nerveaza la el/ea si o iei de la capat.
  saaaaau
  pentru ca nu ne plac despartrile ? si-atat.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• carco

  • 15.06.2015

  Prea grea asta!

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Loading...