Ne omorâm copiii

Dă-i un [PLAY]. Dar dacă ești deja părinte s-ar putea să nu-ți placă… textul, nu piesa.

Ar trebui să le dăm aripi. Copiilor, zic. Noi le tăiem aspru, din rădăcină, ucigându-le cinic visele. Spunându-le că aia nu pot, că aia nu-i frumos și că cealaltă nu-i voie.

Le sufocăm bucuria de a trăi sufocându-le plămânii cu fricile noastre… că cine-i bun e prost, că facerea de bine-i futere de mamă, pardon my french.

Le acoperim ochii cu ambițiile noastre idioate de a avea, nu de a face. De a deține, nu de a trăi. De a acumula bucăți de plastic, de lemn sau de pământ… nu de a strânge secunde și clipe de fericire.

Le legăm mâinile fedeleș, legându-le dorințele fedeleș. Le spunem să se facă doctori sau avocați, c-așa se fac banii, mamă!

Le punem de gât bolovanii dorinței de a face lucrurile care ne fac nouă pe plac. De parcă trăiesc să ne facă nouă pe plac… nu să fie ei fericiți.

Și, deși știm că ne vor copia involuntar, tot îi vom lăsa năclăiți de micile noastre plăceri vinovate… să moară capra vecinului, de exemplu. Și dacă nu moare… s-o bârfim și s-o facem de rahat sistematic. Apoi să le zâmbim amabili peste gard, morții dânșilor de capră și vecin!

Și, mai rău decât tot ce-am înșirat a infamie mai sus… stă treaba aia de-o dăm din generație în generație… chestia aia individualistă care-i convinge pe pitici că pe lumea asta sunt singuri. Că NOI e o minciună. Că EU e tot ceea ce contează.

Și-atunci ajungem să trăim într-o țară unde NOI nu există. O țară plină de mulți EU care nu se suportă între ei. Pentru că n-au aripi, n-au posesii, n-au bani, n-au capre. Sau poate fix pentru că au.

Aș vrea să fiu eu părintele care să fie mai bun de-atât.

Aș vrea să știu că suntem noi părinții mai buni de-atât.

Nu te întreb dacă ești. Singur, tu cu tine… știi deja asta.

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Posa

08.02.2018

Creste inima cand citesc.Bravo

Ioan Sabadus

03.02.2018

Inca incercam sa nu le facem ase ceva. Incercam doar sa-i pregatim pentru curva asta de viata. Sa vada totul in roz, dar sa stie ca exista si cealalta parte, care sa nu fie surprinsi cand o vad. Sa-i pregatim sa se multumeasca cu putin, dar sa si lupte pentru mai mult cand merita. Sa stie ca viata este tot timpul o lupta, dar ei pot sa piarda unele, sau chiar sanu participe la unele dintre ele si totusi timpul merge inainte impreuna cu ei. Incercam sa le descoperim unele abilitati si sa-i lasam sa aleaga. De ce sa-i impingem sa urce spre profesii banoase si dupa un timp sa-i vedem ca nu mai stiu sau nu mai au timp sa respire ? Incercam sa invatam din greselile noastre, dar sa nu uitam : noi nu suntem cum au fost parintii nostrii, cum nici ei nu o sa fie ca si noi !

Mirela

01.02.2018

Deci a picat la tanc articolul asta. E greu sa trecem peste ce am invatat noi cand eram mici( nu imi condamn parintii, erau doar alte timpuri). Fiica mea are 1 an si 3 luni, si, desi imi doresc sa o las sa descopere lumea, tot am momente in care imi scapa un ” nu-i frumos”, ” nu e bine”etc. Offf, grea meseria asta de parinte, dar si foarte frumoasa.

Sorin

Că mare adevăr ai scos la liman, Cabral!!!
Știu, și probabil doare ce ai subliniat dar, mulți ne regăsim voluntar-involuntar aici. Poate încercând să micșorăm povara pe care noi am dus-o, facem exact ce spui, sa le tăiem aripile. Încercăm in felul nostru sa netezim calea, cândva, ne vom trezi că de fapt vrem sa ne reparăm pe noi…

Ioana

De acord, ar trebui sa le dam aripi si libertate, dar neaparat sa ii educam. Sa nu intelegem ca, copilul de cateva luni trebuie sa fie lasat cu tableta, tv si sa strice tot pentru ca asa ii dezvoltam creativitatea si ii dam libertatea sa aleaga. Articolul tau nu este desprea asta, stiu. Vreau sa-mi educ copilul sa nu faca rau, sa stie ca lucrurile si oamenii trebuie respectate/i. Incerc sa ii fiu un exemplu in a fi bun si intr-o societate bolnava, chiar daca asta inseamna putin, gen sa nu stric sau sa nu las deseuri aiurea. Si sa dea ce poate, cand poate, sa aiba dragoste pentru ceilalti. EU e important pentru ca dragostea trebuie sa inceapa cu tine, practic sa stii ca trebuie sa ii iubesti pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine si asa sa se creeze “NOI”. Suna utopic, nu? Cat despre ce isi va dori sa faca … nu pot decat sa insuflu ceva din experienta mea si sa sper ca va alege bine pentru ea … ca educatia data o va ajuta sa inteleaga ce e important pentru ea… si, cu Dumnezeu inainte! Ar fi fain sa fie mai multi parinti ca tine, dar pentru asta trebuie educatie … si stam teribil de rau la capitolul asta.

dilu

Stii macar ca parintii iti vor binele. Ok, nu toti si nu tot timpul !
Am inteles asta destul de tarziu, ca atunci cand ma sfatuiau sa invat, sa ma tin de scoala, sa nu umblu cu golanii, sa imi urmaresc cariera, sa nu beau, sa nu fumez, sa nu ma droghez, sa nu las pe vreuna gravida pe la 18-20 ani, imi voiau binele.
Sper sa fiu si eu un parinte mai bun sau macar decent pentru cei doi baieti ai mei.
Am si eu fixurile mele:
– Sa invete doua limbi straine: chiar cred ca in lumea de azi, orice ai fi: de la tamplar – > chirurg -> avocat… vor trebui sa vorbeasca bine doua limbi straine.
– Sa faca miscare: nu neaparat sa faca sport de performanta, dar sa faca miscare, sa inoate, sa joace tenis, sa alerge;
– Sa isi urmareasca scoala: nu sa fie olimpici la 5 materii dar sa invete cum sa invete si ce le place sa invete bine.
– Daca isi gasesc o pasiune, sa o urmeze, inainte de orice, fie ca e vioara, electronica, scris carti, etc dar sa nu uite ca pasiunea fara studiu e nimic.
In rest, sper sa fie pace, ca restul or sa le faca ei.

Georgiana
- 01.02.2018
În principiu, copiii ne copiaza. Mult. Cu siguranta o sa cunoasca doua limbi straine la perfectie, daca si tu le cunosti. Nah, are cu cine sa exerseze. Cu siguranta vor face sport, da si tu faci, pentru ca are cine le da un exemplu. Cu siguranta vor gasi o pasiune, daca si tu ai una. Intelegi? Copiii au nevoie de exemple…si noi suntem cel mai bun exemplu. Ideea e sa nu le impunem dorintele noastre si poate uneori neputintele noastre…

Peter

Nu stiu daca are foarte mare legatura , dar asa ma piseaza si ai mei, la 27 de ani, sa ma insor, ca toate se fac la timpul lor si mai incolo e mai greu si etc etc. Si pur si simplu ma scot din sarite

Horia
- 02.02.2018
Trăiește pentru tine! Fă ce îti place și simte fiecare clipă. O să vină și vremea însurătorii.

Pe aceeași temă

Comentarii