Ne-am blestemat la ură.

Dă-i [play] și citește…

Nu știu când în istoria românilor s-a rostit blestemul ăsta.

Or fi aruncat peste noi blestemăția asta nenorocită otomanii cu semilunile lor ofensive, sau poate slavii de la sud… sau or fi fost chiar tătarii de trecură pe la nord… nu stiu.

Un blestem cu atât mai puternic pentru că e unul simplu: să iubiți să urâți.

Și-așa facem.

Poate ca eu – fiind doar pe jumătate român – pot vedea mai bine motivele pentru care românii merită să fie iubiți.
Și poate ca eu – simțind totul ca un român – simt câtă nevoie au românii să fie iubiți.
Sau poate că nu, poate că mă mint.
Dar… blestemul ăsta e lipit de noi ca ceața de pădure într-o dimineață rece de primăvară.
Să iubiți să urâți.
Nu știu cum se întâmplă dar românul are o putere supranaturală în a vedea orice mica imperfecțiune mult mai mare decât orice reușită adevărată.
Și folosind acea mică imperfecțiune reușește să urască întregul.
Ș-așa izbândesc ai noștri să trăiască intr-un univers pe care și-l urăsc.
Să iubiți să urâți.
Țara e de rahat, orașul e de rahat, serviciul e de rahat, familia de rahat, eu sunt de rahat, el e de rahat… lumea întreagă? De rahat! O urâm!
Intră pe Fb. Dacă al nostru are de ales între a-l lăuda pe X pentru ceva mișto sau a-l critica pe Y… păi de nu mi ți-l ia pe Y la niște măciuci de n-are aer… Că a făcut X ceva bun nu e interesant, ducă-se pe pustii!
Și unde ajunge el luând la șuturi în cur întregul Univers? Ajunge să trăiască în lumea pe care tot afirmă că o vede: o lume de rahat.
Rezultatul direct? Nefericire.
Pentru că nu există om să trăiască fericit intr-un Univers de rahat.
Și -atunci… și mai multa ură.
Românii sunt oameni frumoși, foarte mulți dintre ei.
Frumoși și pe-afară dar și pe dinăuntru. Mai ales pe dinăuntru.
Vezi asta când blestemul ăsta pălește și apuci să fii luat de mână și tratat după sufletul unuia dintre ai noștri.
Dar pauzele astea de la ură sunt din ce în ce mai rare…
Pentru că blestemul pare mai puternic ca niciodată.
Cu toate că am început să cred că nu ne-a blestemat, de fapt, nimeni.
Ne place să urâm. Unora dintre noi… pur și simplu ne place așa.
Dacă e neam blestemat e doar pentru că ne-am blestemat singuri la ură.
Dacă nu e… ar fi bine pentru neamul ăsta să lăsăm ura.
S-o abandonam acum, repede, să ne lepădăm de ea dintr-o singură mișcare, să învățăm să ne privim din nou în ochi, să vedem lucrurile bune din ceilalți și să începem să iubim… să iubim.
Pentru că altfel… e blestem.
Să ai o după-amiază de sâmbătă cât mai bună. Să fii bine. Și să fii iubit. Sau iubită.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Sibiu
    • 08.03.2015

    Imi iubesc familia 🙂

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 08.03.2015

    Azi, mai ales, de ziua tuturor femeilor pe care cu siguranta le iubim sa invatam sa ne iubim pe noi insine si apoi, ii vom iubi si pe ceilalti :).
    Vezi tu, asta este concluzia la care am ajuns eu: ne uram pe noi insine si atunci suntem frustrati si ne revarsam frustrarile asupra celor din jurul nostru.
    Sa fiti iubiti!

    răspunde-i
  • Bogdan (cu B de la Bobonete)
    • 08.03.2015

    Bravo sefu’! Întelept articol. L-am citit aproape rusinat, ca un copil prins ca a batut pisica. As fi vrut, ca un român viril ce sunt sã dau cu tine de pamânt la proba ,,scrisã”, normal, da’ nu stiu ce-am facut cu argumentele ca nu le mai gasesc… Altfel, multzam si numai de bine! Si sa fii iubit si tu!

    răspunde-i
  • tomytza
    • 08.03.2015

    Man-ule, trebuie sa învățăm sa IUBIM, din nou. Începutul pleacă din familie, școala, societate…….În Berceni este multa dragoste, începe din cartier și ajunge chiar pana la primar :)). Apropo, te înțelegi foarte bine cu Bobonete. Cu drag din Berceni…..

    răspunde-i
  • Alexandra
    • 07.03.2015

    E prima data cand intru aici. E prima data cand citesc cuvinte scrise de tine. Si nu ma mir ca mi-au dat lacrimile. Multumesc.

    răspunde-i
  • Claudiu C.
    • 07.03.2015

    Ma bucur mult ca ai abordat subiectul asta. Nu stiu daca este ceva care predomina la romani, dar si eu de multe ori m-am intrebat de ce este atata negativism in aer.

    Oare „sa moara si capra vecinului” ar trebui sa devina motto national ?

    • gazpefoc
      • 08.03.2015

      Ha, ha, cum adică să devină?

    răspunde-i
  • Madi
    • 07.03.2015

    Iubesc…sa iubesc! Foarte frumos. Trebuie sa invatam asta cu totii. O zi minunata!

    răspunde-i
  • Stefania
    • 07.03.2015

    Te iubim.

    răspunde-i
  • Roxana
    • 07.03.2015

    Sa fii fericit, omule!

    răspunde-i
  • Simona Săbăduş
    • 07.03.2015

    Frumos spus, bine punctat…un semnal de alarma pentru totii oameni (sau aproape). Cuvinte care merg direct acolo unde trebuie…la inima :). Felicitari pentru tot ceea ce faci!!

    răspunde-i
  • Loading...